Voința Cetate, trofeu de consolare

Echipa din Cetate a câștigat etapa județeană a Cupei României, un trofeu de consolare, după ce a pierdut campionatul în fața aceluiași adversar, Progresul Năsăud.

Prundu Bârgăului, sâmbătă 7 iunie, ora 11.00. Vreme numai bună de fotbal. Teren mare, larg, deși un pic cam rău, denivelat, ca la țară. Față-n față două echipe care au ținut ritmul campionatului până la final. Progresul Năsăud, campioana, și Voința Cetate, formația care i-a ținut trena. La centru, unul dintre cei mai buni arbitri din județ, Cosmin Dosan. În tribune, toată spuma Asociației Județene de Fotbal, pregătită pentru festivitatea de închidere a sezonului. Așadar, toate ingredientele pentru un meci frumos, ce marca finala fazei județene a Cupei României. Cu toate astea, vorba clasică „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul” a fost foarte potrivită. Partida s-a dovedit săra-că, modestă, penibilă de mul-te ori. Echilibrul valoric dintre cele două garnituri a dat naștere unui joc confuz, cu multe, foarte multe faulturi. Și, evident, cu greșeli de arbitraj. Fiindcă Dosan n-avea cum să nu greșească într-un joc atât de fragmentat, în care aproape toți jucătorii s-au lovit între ei de le-au sărit fulgii.

Scorul la finalul celor 90 de minute a fost egal, 1-1. Golurile au fost marcate pe două greșeli în apărare. Mai întâi a gafat apărarea din Cetate, la un corner de pe stânga, după ce Șara a scos excelent o lovitură liberă de la 18 metri. Ilovan a împins mingea în poarta goală, nemarcat, în 6 metri. Un minut mai târziu, Chitu și-a dat autogol, într-o fază ce părea simplă. Apoi, până la final, câte-o bară de-o parte și de alta. Au urmat prelungiri și un gol sec marcat de Măgherușan pentru Cetate, cu capul, la o centrare de pe dreapta. Frustrarea năsăudenilor a sărit din limite spre finalul jocului, când Coșneac nu și-a putut stăpâni nervii și a sărit să bată pe toată lumea. A fost potolit cu greu de coechipieri și dus în brațe la vestiare. O victorie fără strălucire a echipei din Cetate, dar care aduce consolare în tabăra lui Peica, după ratarea titlului de campioană.