Viitorul vine din trecut! Vezi cine este Radu Negulescu, predecesorul lui Crișan!

Bistrițeanul Radu Negulescu a fost unul dintre cei mai mari jucători de tenis de masă din România. A plecat în Germania în anii de glorie ai comunismului, plecare pe care o consideră ca o trădare de țară, pe care nu și-o va ierta niciodată. A profesat ca medic ginecolog până acum 3 ani, având cabinetul său propriu. Și-a schimbat numele în Johann R. Wolf “pentru o mai bună încadrare în societatea germană”. În 2010 și-a lansat, la Bistrița, o carte autobiografică, “Viitorul vine din trecut”. Iată câteva pasaje dintr-un interviu realizat de Augustin Danci în urmă cu câțiva ani

RADU NEGULESCU – carte de vizită

·       S-a  născut la 22 martie 1941, la Bistrița, primul copil în familia doctorului ginecolog Jean

·       Urmează clasele elementare, gimnaziale și primele două de liceu la Școala Medie Mixtă Bistrița (Colegiul Național Liviu Rebreanu de azi) – pentru ca ultimii doi să-i urmeze la Cluj, fiind Transferat aici pentru a juca și fotbal la Știința Cluj și tenis de masă de performanță la Progresul, apoi CSM Cluj (1957).

·       Joacă fotbal la Juniorii Științei Cluj, ajunge în lotul seniorilor, dar abandonează fotbalul în favoarea tenisului de masă și studiului, devenind student la Medicină, după două încercări nereușite (dosarul său era „pătat” de cabinetul particular avut de tatăl său la Bistrița)

·        

–        de cinci ori campion național de juniori

–        câștigător al Criteriului European al juniorilor (Constanța, 1959)

–        vicecampion european, în 1960 (considerată cea mai bună performanță individuală a sa)

–        campion balcanic în 1964, în proba de dublu băieți (cu Dorin Giurgiucă)

–        campion balcanic în 1966 în proba de dublu mixt (cu Carmen Crișan)

–        campion balcanic în proba de dublu băieți (cu Ad. Rethi)

–        de 5 ori câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu CSM Cluj – în 1961, 1964, 1965, 1966, 1967 și în 1963 locul II

–        campion național cu echipa CSM – de 11 ori (1959-1969)

–        campion național de seniori în proba de simplu în 1959, 1961, 1962, 1964, 1966, 1967

–        campion național în proba de dublu băieți ], în 1961 (cu Adalbert Rethi); în 1962 (cu A. Rethi); 1963 (cu A. Rethi); 1964 (cu A. Rethi); 1967 (cu Dorin Giurgiucă); 1968 (cu D. Giurgiucă)

–        campion național în proba de dublu mixt în 1964 (cu Maria Alexandru)

–        în mai mulți ani, în primii 10 sportivi ai regiunii Cluj

–        maestru al sportului

                                                –  s+a stabilit în Germania din 1981

Negulescu: “Mi-am trădat țara, nu mă pot ierta”

Ce face și cu ce se ocupă acum bistrițeanul Radu Negulescu?

Radu Negulescu este, de la 1 ianuarie 2007, pensionar. Până la 66 de ani am profesat ca medic ginecolog cu cabinet propriu în orașul Pulheim, situat între Köln și Düsseldorf. Acum scriu o carte : „Amintiri“ din sport și viața medicală. Pe plan sportiv joc foarte des golf și iarna schiez.

De ce și când ați ales Germania? Vreți să vă mai întoarceți în România?

Am plecat în Germania în 1981. De ce ? E greu de spus, pentru că mie și familiei mele nu ne-a lipsit nimic. Aveam o meserie bună fiind medic primar și șef de lucrări, doctor în știinte medicale la clinica de ginecologie II din Cluj-Napoca și eram singurul și primul din țară care făcea diagnostic ecografic, fiind totodată și pionierul metodelor de diagnostic prenatal al malformațiilor fetale. Aveam un nume prin trecutul sportiv, soția mea era șefa unei farmacii, aveam doi copii sănătosi, și o casă foarte frumoasă.

Politica nu mă deranja pentru că tot ce se spunea intra pe o ureche și ieșea pe alta, iar cu aplaudatul ne obișnuiserăm cu toții.

Erau multe lipsuri în acea vreme, pe care însă nu le-am resimțit. Cred că decisivă a fost părerea soției mele, care considera că pentru copii e mai bine să plecăm, să aibă o perspectivă de viitor. Tatăl meu fiind de origine germană, am crezut că ne vom împământeni rapid în Germania.

Plecatul din România era  ca o boala molipsitoare. Oameni cu meserii în centre univesitare, cu locuințe, mașină, doctorate, considerau că următorul pas în afirmarea EU-lui, a urcarii pe scara socială era plecarea din țară. Nu au plecat necăjiții care stăteau la cozi, ci cei cărora le-a mers relativ bine, din diferite motive și nu toate serioase. Din păcate, suntem țara din est cu cei mai mulți intelectuali fugiți !!!

Dar rolul intelectualului este să fie alături de poporul lui și la bine și la rău. Sub acest aspect, consider plecarea mea din țară ca o trădare pe care nu am să mi-o iert niciodată. Tradare nu față de partid ci față de țară, de steag și imnul ce mi s-a cântat pe podiumurile de premiere din lume. Nu este nici un pic de farsorism în aceste ginduri și nu mă exprim așa pentru că mi-ar merge prost în Germania. Eu am rămas foarte legat de țară și vin aproape în  fiecare an chiar 3-4 săptămâni, inclusiv la mormântul tatălui meu și al bunicilor la Bistrița. Acum nu m-aș mai întoarce definitiv. Și în România lumea s-a schimbat foarte mult. Spațiul mioritic a cam dispărut și banul este cel care dirijează viața și la voi ca și la noi. Asta strică omul.

Sunteți unul dintre cei mai mari sportivi pe care i-a dat Bistrița de-a lungul timpului. Care considerați că e cea mai importantă performanță obținută și care este secretul reușitei ca sportiv?

Cred că cea mai importantă performanță au fost cele două locuri II la campionatele europene de la Zagreb din 1960, la simplu baieți și dublu mixt alături de multipla campioană mondială Angelica Rozeanu. Secretul reușitei ca sportiv este desigur polivalent. Mai întâi trebuie să fie ceva talent, apoi foarte multă muncă, ambiție, perseverență, vointă, renunțări, antrenori compleți (nu numai tehnicieni ci și pentru condiție fizică individualizată și cu cunoștinte de psihologie sportivă) ,profesionalism și o anumită conjunctură, șansa dacă vreți.

Ați câștigat bani din sport? Era sportul o afacere pe vremea aceea?

Am fost în loturile naționale (juniori și seniori) din 1956 până 1968, bani nu s-au putut câștiga. Cred că pentru locul II la europene am primit 1.500 de lei (o jumătate de salariu mediu pe vremea aceea) iar pentru cele 5 Cupe ale Campionilor Europeni nu am luat nici un schwantz. Erau însă ajutoare în bonuri de masă ca indemnizație de efort, erau plecările peste hotare, uneori echipamente gratis. Din păcate, datorită diferențelor sociale între lagărul comunist și cel capitalist, sportul a devenit pentru mulți o afacere în sensul că mulți sportivi s-au apucat să facă bișniță, practic contrabandă. Se duceau în vest băuturi tari, timbre, piper etc. și se aduceau de acolo ciorapi de damă, fâșuri, pantaloni supraelastici, cărți de joc, inele de aur, etc. Aceasta explică de multe ori și fluctuațiile de formă ale unor jucători care erau, pe perioada concursurilor, preocupați să-și vândă și să cumpere marfa. Cam aceleași afaceri se făceau și la deplasările în țările socialiste.

sportulbistritean.ro