Vasile Jimboreanu, despre sportul bistrițean de altădată: Mihai Ciui – Dintre toate, handbalul!

Instinctual, cum se È‹ntȃmplă la orice copil după ce pierde dependența de a fi ajutat la mersul biped, Mihai dezvăluie de timpuriu È‹nclinarea È‹nspre tot ce se cataloghează ca sport. Surprinzător, pentru că această È‹nclinare a sa nu a moștenit-o, atȃt mama cȃt și tata rezumȃndu-se doar a simpatiza cu acest fenomen.

Astfel, pe măsura creșterii sale și a prinde cȃte ceva, È‹n zbor, „È‹ntre blocuri”, despre te miri ce sport, Mihai trece la acțiune, È‹ncercȃnd să pătrundă tainele acelui sport pe care l-a simțit că È‹l atrage. A inceput cu judo, dar plăcerea i s-a consumat repede, după o accidentare a mȃinii drepte. A trecut la fotbal, poate numai pentru că acest sport era prea popular și È‹n rȃndul generației sale, dar și acesta l-a dominat foarte puțin. A trecut la alt joc de echipă – voleiul. ÈŠnsă nici pe acesta nu l-a simțit că-i produce fiori așa că, după o scurtă experiență, È‹l È‹ntȃlnim È‹n ringul de box, unde constată că aici e mediul propice pentru consum de adrenalină dar…totuși constată că nu-i făcut să dea pumni nemaivorbind de a-i și È‹ncasa.

Și totuși, un È‹ndemn intern È‹l È‹ndreaptă pașii È‹nspre profesorul Ioan Cȃmpeanu ce antrena echipa de handbal băieți la școala sa, Generală 3, unde era elev. Acum, odată mȃna pusă pe mingea cu care a străbătut È‹ntreaga suprafață a terenului de handbal, a simțit cum È‹ntreaga-i ființă s-a È‹nfiorat atȃt de plăcut È‹ncȃt s-a auzit cum È‹și șoptea sie-și: „handbalist mă fac!”…

 

Destinul său – handbalul

Și, handbalist s-a făcut. Și nu unul de duzină. ÈŠn scurt timp, el și colegul său de bancă din gimnazială – Rareș Fortuneanu (astăzi Rareș È‹i este naș de cununie lui Mihai) – s-au impus ca jucători de mare performanță, ambii fiind selecționați la loturile naționale de juniori. ca dovadă, aportul lor È‹n echipa de handbal a Școlii generale nr. 3, participantă la CN a școlilor generale duce echipa bistrițeană (È‹n premieră) pe podiumul finaleleor, aducȃnd la Bistrița medalia de bronz.

ÈŠn perioada liceală, È‹ndrumat, pe rȃnd de antrenorii Petre Suciu, Avram Vasile, Vlad Silvian și Sorin Berbecar, se produce saltul său calitativ și o maturizare timpurie a adolescentului Mihai, care acum (1994) È‹și mai așează È‹n propria-i vitrină È‹ncă o medalie, de data aceasta de argint. Sursa: Campionatele Balcanice de juniori desfășurate la Salonic, È‹n Grecia, unde Romȃnia a È‹nvins Bulgaria cu 24-20, Turcia cu 26-16, pierzȃnd È‹n finală cu 20-21 È‹n fața gazdelor (È‹n min 59 era 20-19, dar…). La Salonic, Cȃrlogănescu, Uraru, Florea, Tase, Gavrilă, Jakab, VÈ‹lsan, Holineck, Ciui, conduși de antrenorii Suciu Petre și Petre Vȃrgălui, echipa Romȃniei a fost considerată cea mai bună.

Tot acum, deși junior, el și bunul prieten Rareș, vor juca pe două fronturi – È‹n echipa de juniori a CSS È‹n CN de juniori și È‹n echipa de seniori a orașului, divizionara B – COMELF ARIO unde joacă alături de: Balaș, Șfagău, Dan Marin, Bejan, Șandor, Popan, Pop, Irimieș, Băciuț, Țermure.

Din toamna lui ’97, odată cu statutul de student clujean, Mihai devine jucător al echipei studenților clujeni, din Liga Națională, pȃnă È‹n 2001, aici fiind coechipier, printre alții cu: V. Florean, Al. Cucuiet, L. Szabo, H. Gal, D. Dăncilă, L. Baciu, V. Boncă, I. Rocaș, T. Tonița, V. Cătinaș, E. Frățilă, Cr. Burcă, S. Tudor, D. Marin, I. Ștef, A. Hornt, V. Volovati, Fl. Baciu, pregătiți de antrenorul Marius Moldovan.

Chiar dacă clujenii sunt considerați o echipă de primă valoare È‹n campionat, totuși trebuie considerat un salt valoric pentru Mihai, faptul că la terminarea facultății (2001) el va juca la Dinamo București cu care va participa și È‹n competiția europeană Cupa EHF. Aici, la Dinamo (antrenori Ioan Checicheș și Mihai Stark) joacă alături de Cristian Preda, George Nicolae, Bogdan Voica, Rareș Fortuneanu, Daniel Anca, Bogdan Dragnea, Constantin Ștefan, Vali Costea, Adrian Petrea, ș.a., cu care mai aduce È‹n vitrina sa o medalie, a 3-a, de argint, fiind vicecampion național cu Dinamo.

Destinul său handbalistic È‹l va purta și peste hotare. Nu pentru mult timp, doar un an. ÈŠndeajuns È‹nsă să se remarce È‹n Franța prin prestațiile sale la echipa SMEC Metz, pe care o părăsește revenind È‹n țară. Motivul nu-l spune dar se subÈ‹nțelege: È‹n 19 iulie 2003 se căsătorește la Bistria cu Moga Emilia, nespecialistă È‹n sport dar expertă È‹n „sportul” cifrelor, o reputată economistă, care È‹l va mai „lăsa” să joace un an È‹n țară, la CSU Politehnica Izometal Timișoara (È‹n primul eșalon) ediția 2003-2004, și È‹ncă un an, dar la Bistrița.

ÈŠntors acasă, după 8 ani de peregrinări, purtat de destinu-i handbalistic va mai juca la divizionara A – HCM-CSM È‹n ediția 2004-2005 și turul ediției 2005-2006. Pentru amintirea sa, ultimul său joc, cȃnd apare È‹n lotul HCM-ului e È‹n compania echipei HC Jimbolia È‹n deplasare (27 noiembrie 2005), cȃștigat cu 44-25, joc cu care È‹și È‹ncheie turul, HCM ocupȃnd locul I (11-11-0-0-459-291=22 puncte). Tot pe acest loc HCM se va afla și la sfȃrșitul campionatului, reușind astfel bistrițenii să revină È‹n Liga Națională după o absență de 16 ani.

Se reține, deci, că Mihai a contribuit la acest succes alături de: Vasile Viman, Ioan Lungu, Florin Rus, Bogdan Cosma, Silviu Surducan, Horațiu Balint, Cristian Zenoviu, Marius Kovacs, Constantin Buceschi, Cristian Telehuz, Iulian Steriu, Sebastian Albu, Răzvan Berbecaru, Rareș Bondriș, Alin Băciuț, Alexandru Cira, Bogdan Țermure, Ionuț Marica, Someșan, Ciprian Ioja, Gabor Kovaci și antrenorul Palko Ioan.

 

Carte de vizită

 

– 28 noiembrie 1978, la Bistrița, se naște È‹n familia Maria și Ioan Ciui singurul copil – Mihai Florin.

 – ÈŠn 1985 Mihai È‹ncepe școala, clasele elementare și gimnaziale parcurgȃndu-le la Școala generală nr. 3 din Bistrița, absolvind È‹n 1993.

 – 1993-1997 parcurge clasele liceale la CSS-LEFS Bistrița

 – 1997-2001 urmează cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport la Cluj-Napoca, după care parcurge și masteratul, devenind profesor de educație fizică, specialitatea handbal, fără È‹nsă să activeze ulterior la catedră

 – ÈŠn anii de școală la Generală 3, intră È‹n contact și practică mai multe sporturi – judo, fotbal, volei, box, handbal, la acesta oprindu-se simțind cum È‹l atrage cu adevărat

 – Treptat-treptat se impune ca un pivot de mare perspectivă, È‹n consecință devine component al lotului național de juniori, reprezentȃnd Romȃnia È‹n 13 jocuri internaționale, È‹nscriind 24 de goluri.

 – ÈŠntre 1997-2001 joacă la Universitatea Cluj; 2001-2002 la Dinamo București (cȃteva jocuri și la REPCON Oradea); 2002-2003, È‹n Franța – la SMEC METZ; 2003-2004 la Poli Izometal Timișoara și È‹ntre 2004-2005 la HCM-CSM Bistrița, acum È‹ncheindu-și activitatea sportivă.

 – 19 iulie 2003 se căsătorește cu Emilia Moga, economistă, amȃndoi devenind părinți de două ori: 4 septembrie 2006 – Patricia; 5 februarie 2008 – Noris.

 – ÈŠn prezent este angajat la firma SC Combis SA.

Vasile Jimboreanu






 | 1.399 vizualizări

Author: super-sport-administrator

Share This Post On

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *