Da, de la sat la oraș este drumul pe care-l parcurge de la nașterea sa – 1961, È‹nceput la Iad, cum se numea atunci Livezile de azi, drum al performanței sale sportive respectiv cel al fotbalului de performanță, socotit a ține pȃnă È‹n 1989, cȃnd, părăsind orașul se retrage definitiv pe plaiul natal, È‹ncheind viața de fotbalist acasă, la prima sa echipă.
De fapt, drumul adevăratei performanțe È‹l È‹ncepe È‹n momentul cȃnd este luat de la echipa natală și legitimat la Gloria – unde va deveni și se va impune ca jucător de performanță, È‹ncepȃnd cu profesorul Radu Vianu și continuȃnd cu antrenorii: Blujdea Virgil, Ion Nunweiller, Constantinescu Alexandru, Spiridon Niculescu, Ilie Savu, È‹n special.
Foarte tȃnărul GÈ‹ță are È‹n perioada “Gloriei” o serie de coechipieri de care-și amintește cu plăcere și azi, chiar dacă unii au trecut È‹n lumea umbrelor.
Cu Gavrilaș, Caizer, Andrecuți, Schreiner, Ferencz, Butuza, Petrovici, Damian, Ciocan, Cilean, Filipoi (consătean), Harmat, Sigmirean, Moga, Berceanu, Fogarași, Georgescu, Czerwenschi, Nalați, Bologan, Florea, Coman, Hurloi, Popa și mulți alții, a gustat și savurat succese È‹nregistrate de Gloria pe terenurile de fotbal, cum, de asemenea, a È‹mpărtășit succesele realizate de Foresta, divizionara C din Bistrița, È‹mpreună cu Stoica, Pop, Feier, Costinea, Bȃla, Petruse, Vrȃnceanu, Candale, Oniga, Hunyadi, Fereșteanu, Bob, Albețel, Coruțiu, Ionele Traian, Cadar, Crăciun, Bugnar ș.a.
ÈŠn bagajul său cu amintiri nu lipsesc cele adunate la Energia Prundu Bȃrgăului (Colibița) divizionară C și ea, semnate de el și coechipierii de aici, și nici cele de la Mecanica Bistrița, tot divizionară C.
… Și mai departe-n lume
Parcurgȃndu-i drumul său de sportiv, concluzionăm acum că l-a parcurs impunȃndu-se ca un fotbalist È‹n care talentul a fost la el “acasă” fără ca el să și-l exploateze pe măsură.
Și, poate, cel mai bun prilej a fost perioada cȃnd a activat la lotul UEFA, pentru că, Emil a inspirat nu numai aerul È‹nălțimilor fotbalului divizionar C și B ci și al loturilor naționale, ceea ce spune mult. Pe copilul ce a È‹nceput viața la țară, talentul său de fotbalist nu oricare l-a dus la oraș și È‹n scurt timp și È‹n lume.
Selectat la loturile naționale de juniori, unde-i are antrenori pe C. Ardeleanu, E. Banciu și Pigulea, iar printre coechipieri pe Geolgău, Dorel Zamfir, Gabor, Suciu, Pop Florin, Terheș, Mureșan, Mȃndrilă, Ioniță, Petcu, Orac, Nicșa, Ignat, Goia, el va purta tricoul echipei naționale È‹n È‹ntȃlnirile cu echipele Cehoslovaciei, Ungariei, Bulgariei, Italiei, Franței, RDG, RPD Coreene, RD Vietnam, URSS, Poloniei.
Așa că Emil GÈ‹ță, poate fi socotit, cel mai reprezentativ produs al fotbalului livezean cu care orice locuitor al acestei comune se poate mȃndri.
Carte de vizită
15 aprilie 1961 se naște la Bistrița Emil GÈ‹ță, È‹n familia Melania și Viorel GÈ‹ță din Livezile, el fiind al 2-lea copil, Ioan fiind născut È‹n 1960.
Clasele I-VIII le parcurge la Livezile urmȃnd și absolvind È‹n 1980, Liceul Eletrotehnic la Bistrița.
Este absolvent al Facultății de Administrație Publică Locală, devenind administrator la CS Edificiu SRL Livezile și asociat unic la Fundația “Marilen”.
ÈŠn zilele următoare, mai exact È‹n 23 octombrie, È‹mplinește 30 de ani de cȃnd s-a căsătorit cu Elena, È‹mpreună devenind de două ori părinți: Paula și Paul.
ÈŠncepe să joace fotbal, copil fiind, la Unirea Livezile, dar, remarcat fiind, este cooptat la juniorii Gloriei – antrenor prof. Radu Vianu – È‹n 1974, pentru ca È‹n 1975 Virgil Blujdea să-l includă È‹n lotul mare al Gloriei.
ÈŠn divizia B activează 4 campionate (1975-1979).
ÈŠn paralel, È‹ntre 1976-1979 face parte din Lotul național de juniori.
ÈŠntre 1979-1983 È‹l găsim jucȃnd la Foresta Bistrița dar și È‹n haina militară “servind țara”.
Revine la Gloria (1983-1984) apoi la “Energia” Colibița, iar din 1986 pȃnă È‹n 1989 joacă la Mecanica Bistrița, după care, pȃnă-n 1994 joacă la prima sa echipă, Unirea Livezile.
ÈŠn 1994 se retrage ca jucător, dar ocupă, È‹n continuare, funcții È‹n cadrul asociației – vicepreședinte și secretar.
Foto 2 Lotul Gloriei 1983-1984.
Foto 3 – Două familii prietene – Moga și GÈ‹ță.
Ultimele comentarii