Abia născut, soarta face ca È‹ntreaga familie – tata, mama și Ionică (È‹i spun eu) să se mute din fosta capitală a Èšării Romȃnești la Moreni, renumit centru al industriei petroliere, unde È‹și va petrece anii copilăriei, ai adolescenței, ai anilor de școală elementară, gimnazială și liceală, doar ultima clasă de liceu făcȃnd-o la Bistrița, trecȃnd Carpații dincoace È‹n 1986.
La Moreni, È‹n toți anii de școală elevul Aldica și-a impresionat dascălii avuți prin inclinația sa spre științele exacte È‹n special matematica, fiind un permanent prezent la finale de olimpiade de matematică, așa că tot aceștia, dascălii, au rămas surprinși cum „matematicianul” Aldica, devine „trădător” trecȃnd È‹n tabăra sportivilor.
Ajuns pe clasa a V-a intră activ È‹n lumea sporturilor, È‹ncepȃnd, desigur, cu fotbalul la piticii de la „Flacăra” Moreni pentru ca, apoi, să treacă la handbal – „AS Voinicelul”, iar din clasa a VII-a să fie selecționat la nou È‹nființata CSS Petrolul Moreni, primul său antrenor de handbal fiind Gyorgy Costel.
Demonstrȃndu-și talentul È‹n handbal (ca și la matematică), devine jucător de bază la această echipă cu care, È‹n ediția 1984-1985 a Diviziei școlare se clasează pe locul 8 È‹n țară, iar È‹n următoarea ediție devine cu echipa vicecampion național. Mai mult, prestațiile sale È‹l impun, ajungȃnd ca din 1985 să fie selecționat la lotul național de juniori, acum ajungȃnd să treacă și hotarele țării È‹n o serie de turnee susținute È‹n Ungaria și Polonia (10 jocuri – 5 goluri).
Ajuns È‹n pragul maturității, Aldica devine un jucător tot mai cunoscut È‹n cercurile handbalistice din țară ca un jucător de viitor, È‹n consecință să fie tot mai „curtat” de diverse echipe din țară, printre care „Metalul” Bistrița, care È‹l capacitează făcȃndu-l să treacă dincoace de Carpați.
Dincoace de Carpați
Da, aici, dincoace de Carpați a È‹nceput să trăiască viața propriu-zisă, cea a deplinei maturități, ca sportiv, jucător de primă divizie (Metalul) și È‹n lotul național de tineret (8 jocuri – 11 goluri) cȃnd, È‹n 1988 devine vicecampion balcanic, ca om È‹n societate – licențiat È‹n Educație fizică, profesor, antrenor și arbitru de handbal – familist și părinte.
Aici, dincoace de Carpați s-a desăvȃrșit ca om, È‹n schimb, el dȃnd bistrițenilor talentul său de jucător, contribuind din plin, alături de ceilalți coechipieri, la trăirea satisfacțiilor de a fi È‹nvingător de către marii iubitori ai handbalului și nu puțini cum erau bistrițenii.
Nu mă pot extinde È‹n a-i derula activitatea sa completă dar, am să mai consemnez, ca o concluzie despre Ion Aldica ce scriam È‹n 2000, È‹n ziua sa de naștere – 5 octombrie: „Ion Aldica – un Apollo …handbalist – Frumos ca un Apollo…este remarca unui poet rostită È‹ntr-un moment de inspirație. Eu È‹l copiez È‹n parte, acum cȃnd mă È‹ntorc È‹n timp cu circa 12 ani și vreau să rememorez cele văzute și trăite È‹n sala sporturilor atunci cȃnd handbalul trona È‹n sufletele bistrițenilor iubitori de sport, alături de idolii ce compuneau divizionara A, Metalul.
Printre aceștia unul. Unul…frumos ca un Apollo, ducȃnd cu el, atunci vreo 20 de ani de viață născută din lutul primei capitale a Munteniei străbune – Tȃrgăviște.
S-a-ndepărtat de „ruinurile” cetății cȃntate de Vasile Cȃrlova și-a luat cu el destinul compus din frumusețe și talent și a trecut Carpații. ÈŠn Ardeal.
Talentul l-a oprit È‹n burgul policrom de nații, limbi și meșteșuguri – Bistrița, È‹n care setea de afirmare È‹l cuprindea pe orice nou venit. l-a dat să bea din apa pămȃntului făcȃndu-l să prindă rădăcini.
Așa s-a È‹ntȃmplat atunci cu el, Ion Aldica, el dȃnd tribut șederii aici, talentul său de handbalist.
Trecut-au anii, Divizionara A, Metalul a dispărut È‹n pagini de istorie, È‹mpinsă de evenimente sociale. Handbalul È‹nsă a rămas mereu prezent È‹n viața urbei. A trecut din ce È‹n ce mai greu prin anii apropiați de noi. Chiar dacă greul acesta a mai coborȃt cu un pas pe handbaliști (din A È‹n B) mai sunt cȃțiva, mai bravi, ce nu vor să cedeze. Dimpotrivă. Ei vor să facă istorie È‹n continuare.
Iar printre ei, cei ce compun divizionara COMELF ARIO se distinge el, Ion Aldica. Acolo, È‹n teren jucȃnd, el parcă vine din trecut. Dar Ion Aldica e de fapt mereu prezentul handbalului nostru bistrițean. El parcă vrea să dovedească acolo È‹n teren, cȃt de frumos e acest sport și cȃt talent el cere pentru a-ncȃnta pe privitorii lui, că el nu va pieri.
ÈŠți multumim Ionică pentru că ai devenit atȃt de ardelean și că frumusețea și talentul tău le-ai investit de peste un deceniu aici, la noi, tu socotindu-te demult nu ca un vitreg ci fiu adevărat al locului acesta transilvan.
De aceea azi, de ziua ta, nu numai handalul ci Bistrița È‹ntreagă-ți cȃntă: Să ne trăiești ani mulți și mulți din ei, acolo pe teren, la semicerc și-n ochii spectatorilor să fii văzut mereu – frumos ca un Apollo – handbalist!…”
Și acum urarea să fie luată ca bine-venită, chiar dacă ea calendaristic a trecut și Apollo a mai prins È‹n greutate…
CARTE DE VIZITÄ‚
-Se naște la 6 octombrie 1968, la Tȃrgoviște.
-Copilăria o petrece la Moreni, unde se mută părinții, aici făcȃnd și școala, clasele I-VIII și IX-XI (la Liceul Ind. nr. 1), clasa a XII-a parcurgȃnd-o la Liceul Ind. nr. 1 din Bistrița, devenind absolvent È‹n 1987.
-Urmează studiile universitare la Facultatea de Educație Fizică din Cluj-Napoca, absolvind È‹n 1997, specialitatea handbal.
-Tot la Cluj-Napoca fregventează și absolvă Școala de arbitri-handbal.
-Din 1998, aprilie, activează ca profesor la Liceul Sportiv din Bistrița, din 2005 È‹ncoace este antrenor la echipele de seniori la Liceul Agricol, la CN „Liviu Rebreanu”, pentru ca din 2013 să se titularizeze ca profesor la catedra de educație fizică a Școlii generale nr. 1 din Bistrița.
-Se căsătorește È‹n 16 februarie 1991, È‹mpreună cu Daniela-Nora devenind părinte de băiat din 5 decembrie 1992 (Cristian, azi fiind student la Suceava și handbalist la CS Universitatea Suceava, È‹n Liga Națională).
Ultimele comentarii