Vânturile, valurile și cutremurul!

Evenimente petrecute în fotbalul românesc în ultimul timp trebuie să ne pună mult mai serios pe gânduri! La toate nivelurile: Liga I și celelalte. Și în rândul actorilor spectacolului fotbalistic: jucători, arbitri, antrenori, conducători de echipe, suporteri și spectatori. În toate momentele competiției. Dorințele exacerbate exage-rează miza: „vom câștiga jocul cu orice preț”, „premiile de stimulare în jocul de mâine vor fi cele mai mari din acest campionat!”, „nimic nu ne poate opri ca noi să fim câștigătorii jocului…”, ș.a. Cavalerii arbitrajului sunt din ce în ce mai înfierați cu orice ocazie. Organele FRF și LPF întârzie să-și asume autoritatea în deplină concordanță cu ROAF.

Oficialii, dătători de ton în scena campionatelor, agită spiritele. Tot mai des aduc jigniri participanților la competiție.

Așa-zișii suporteri întrec mă-sura. În drum spre stadioane provoacă dezordini, aduc injurii, violentează persoane și pun în pericol spectacolul. Finalurile de joc sunt tot mai des asociate cu disputele dintre cealaltă tabără și forțele de ordine.

Un tânăr antrenor (ca de altfel toți începătorii) a considerat că el este Mesia care va salva o echipă de suflet, respectată și adulată de ani mulți în România. Și ambiția îi era mare, poate prea mare și neconformă cu realitatea. Și noi iubim echipa pe care o păstoreș-te (să sperăm că nu va fi temporar!). Dar atunci când afirmi că echipa ACF Gloria 1922 nu joacă nimic, că este cea mai slabă din campionat și că de-mult ar fi trebuit pusă la „locul adevărat” – și toate acestea după un joc pierdut în fața grupării bistrițene -dovedești că nu ai clasă pe banca pe care o ocupi! Antrenorul este prin excelență un formator, un educator și un diplomat de relație. Dacă nu ai (.!.) la ce performanțe te poți aștepta?

Cine seamănă vânt, culege …cutremur!