Ultima campioană la handbal a României Mari

Căutând mai zilele trecute printr-o corespondență nedeschisă, mi-a căzut sub ochi, într-un ziar german din 2003, un scurt material incitant pentru iubitorii de handbal în care se menționa: „Ultima campioană la handbal de câmp (în 11 jucători) a României Mari a fost BTV Bistrița!”
Începuturile handbalului nord transilvan sunt marcate de primii ani ai deceniului patru din secolul XX. Organizarea la Bistrița pe temeiuri de performanță îi aparține „neliniștitului ” Erwin Zerbes. A fost deopotrivă manager, sponsor, misionar al handbalului și președinte al grupării BTV (Bistritzer Turn Verein).

Modelul ce l-a urmat Bistrița provine de la Sibiu. Cei care au fost ani la rând campioni ai României. Dar și cele văzute de tinerii ce studiau în Germania și Austria au reprezentat un îndreptar pentru ce s-a întâmplat la Bistrița. Și aproape concomitent la Reghin, o rivală de început.
După Jocurile Olimpice de la Berlin (1936),

când participarea echipei României a avut în componența lotului numai jucători din Transilvania și Banat, inclusiv din Bistrița, handbalul din arealul nord transilvănean ia un avânt nesperat.

Zerbes îl invită pe Fritz Halmen din Sibiu (participant la J.O. din 1936) să preia echipa BTV. Îi asigură funcția de șef al magazinului de articole sportive și îi suportă o parte din cheltuielile de întreținere personală. Noul antrenor, îi invață pe bistrițeni tehnică și tactică de ultimă oră, verificată în marile competiții ale epocii. Echipa BTV juca din ce în ce mai minunat, cu abnegație și măiestrie. Astfel că în campionatul României BTV ajunge în finală (1938) cu echipa din Sibiu (HTV), dar pierde: 9-12. În anul următor, 1939, finala are loc la Bistrița, tot cu echipa din Sibiu, pe care o învinge (11-9), BTV devenind campioană. Dar sibienii o contestă, pe motivul că „2 jucători nu ar fi fost legitimați”.

„Judecata de la București” îi dă câștig echipei BTV și în 1940 bistrițenii sunt recunoscuți „campioni ai României”. Astfel, hegemonia sibienilor ia sfârșit după 7 titluri consecutive și, ca urmare, ultima campioană a României Mari este Bistrița!

După acest succes urmează un sfârșit tragic: la finele lui august 1940, atât Bistrița, cât și Reghinul sunt desprinse din România și acesta este și finalul unei glorioase etape a handbalului bistrițean.