Tu cu cine ții, mă?!!

Veșnic motiv de ceartă între mine și prietenii mei și, cu siguranță, între toți iubitorii fotbalului. Aici, în Bistrița, echipa locală „Gloria” nu este nici pe departe cât de susținută ar trebui să fie, dar nu-i nimic, că ne găsim favoritele la capitală, că e mai frumos acolo, doar de acolo „se dă ora exactă”. Așa că nu e problema de suporteri aici, la noi „la țară”, cum ar spune alții.

Am și eu câțiva prieteni cu care discut despre fotbal, de multe ori cu gura prea mare. Nu e bine dacă nu se ceartă românul puțin și pe tema asta, lucru de altfel inutil. Până la urmă fiecare vede și interpretează fotbalul în modul lui, indiferent că în particular e un om ok sau un apucat.

Prietenul meu Bogdan are aceleași afinități ca și mine în ceea ce privește fotbalul. De obicei foarte calm, nu are treabă cu echipele adverse, însă câteodată pare că nu are treabă nici cu echipa favorită: „Ai văzut meciul de aseară? Da, mi-a plăcut golul lui Bratu. Care Bratu, că ăla a fost Dănciulescu?” În majoritatea timpului e un neștiutor în ale fotbalului, dar îi place sa spună ca are o echipă favorită. Un tip de „fanatic” simpatic, oricum. Cunosc și suporteri de genul: „La ce să mai joace? Oricum nu mai au nimic de câștigat! Vrei să câștige ungurii ăia campionatul?” Ți se adresează ca și cum ai putea face ceva în privința acelui meci. Până la urmă trebuie să îi înțelegem, ei susțin că vor doar binele echipei, însă sunt deplasați un pic, nu e așa? Mai sunt și suporterii ultra-fanatici. Stau la școală și scrijelesc pe bancă scheme tactice și alcătuiesc cea mai bună formație de start. Știu și eu unul care de multe ori mă agasează cu afirmații despre echipa lui preferată. Își susține echipa din toate punctele de vedere și încă mai consideră că echipa lui e mai bună ca Barcelona pentru că, de când a câștigat în fața ei acum 20 de ani, aceste două formații nu s-au mai întâlnit. Alt tip de suporter întâlnit de mine e un prieten de la bloc. Își susține echipa în gura mare timp de 15 minute, pe parcursul cărora ne și certăm, dar încheie spunând că nici o echipă nu e bună de nimic.

Multe nu sunt de spus când dai la fiecare colț de câte un amic sau coleg ce gândește așa. Încerci să îi înțelegi sau să îi ignori. Ideal însă ar fi să iți susții echipa, dar până la un punct, fără să exagerezi, însă de cele mai multe ori faci prostia de a arăta că ești mai șmecher, depășind orice limită.