Vrem noi mai mult decât pot ei. Asta ar putea fi una dintre concluziile partidei de aseară, un derby doar pe hârtie între cele mai valoroase echipe ale României.
CFR și Steaua au arătat un joc modest, plin de greșeli individuale, cu foarte multe simulări și cu puține reușite de ambele părți. Deși ne imaginam o minune de meci, simțeam cu toții că nu va fi așa, ca la pomul lăudat, unde n-ai ce merge cu sacul. Însă atâta dor de fotbal am adunat în ultima vreme, că ne-am lăsat păcăliți de toată pălăvrăgeala dinaintea meciului, am umplut stadionul din Gruia și am bătut recorduri de rating la tv.
Într-o atmosferă frumoasă, de meci mare, s-a desfășurat în realitate un meci mic spre foarte mic. Cu două echipe înțesate de jucători care sunt mai valoroși în mintea noastră decât în realitate. Ne dorim prea mult să vedem fotbal adevărat și ne dăm filme peste filme.
De fapt, om cu om, actorii acestui eveniment atât de mediatizat au prestat submediocru. Cei doi portari au avut 4 faze și au greșit la toate 4. Lateralii Benzar, Morais, Manea și Camora au jucat doar în terenul lor fiecare, mult prea slab în comparație cu cartea lor de vizită. La mijloc, Pintili și Nedelcu aleargă dar nu dau lapte, Golofca e ca piticul de la circ, iar Tănase pare că e în lumea lui, paralelă cu-a echipei.
La CFR, Hoban – expirat și cu o singură viteză, Culio – umbră palidă a celui de acum câțiva ani, Nouvier – un șpur blond parcă adus la număr din cartier, iar Nistor – teleportat cu joc cu tot din stilul fără stil al lui Dinamo.
În atac, Alibec n-a avut nicio realizare în 70 de minute, iar Urko Vera a fost un mic speculant care a sărit mai bine la cap decât adversarul direct.
Bunicei au fost fundașii centrali de la ambele echipe, care au dat în ele cât au putut, dar au lipsit din film la goluri. Plus Denis Man care n-avea cum să joace mai prost decât Golofca și care are meritul de a fi întors meciul în favoarea Stelei când CFR era pe val.
Fotbaliști adevărați au lăsat să se vadă că sunt doar Budescu și Deac. Primul, care se distrează între atâtea jaloane, iar cel de-al doilea care pune mult suflet și trage echipa după el.
Astfel, cu ăștia toți în teren, a ieșit un joc în care fiecare era preocupat mai mult să-și contreze adversarul decât să creeze el ceva. Tactic, din înaltul tribunei, se vedeau toți strânși grămadă în jurul mingii, ca în partidele de juniori. În afara celor două goluri, o singură serie de 7-8 pase în tot meciul și primul șut la poartă, trimis anemic de Nistor de-abia în minutul 60, au fost marile bucurii ale spectatorilor.
În atâta amar de simulări, de provocări, de preocupare pentru a scoate ceva, e firesc ca orice arbitru de pe lume să greșească. Hațegan a comis-o grav și de-o parte și de cealaltă. A anulat un gol valabil gazdelor și n-a dat un penalty oaspeților.
Și cu toate astea, în general, oamenilor le-a plăcut partida. Cum se explică asta? Doar așa cum am pomenit la început. Avem atâta poftă de fotbal, am adunat atâtea frustrări, că suntem capabili să savurăm din plin și un astfel de meci. Îl înfulecăm pe nemestecate, ca pe o prăjitură proastă, doar pentru că în mintea noastră e încă acolo gustul cremeșului de altădată.
Adrian Linca
foto: cjsport.ro
Ultimele comentarii