Su(b)porterul! Un editorial de Adrian Linca

Suporterul din 2011 nu mai gustă atât de mult sportul în sine, cât cancanurile din jurul lui. Nu simte nimic la driblingurile lui Sănmărtean, dar știe perfect cu cine s-a culcat nevasta lui Ronaldo.

Știu oameni care stau cu smartphonul între degete și dau refreshuri până fac bășici, ca să afle primii rezultatele din Liga 1. Oameni care nu se duc însă la meciuri, care au și uitat de când n-au mai văzut o partidă întreagă. Sunt suporteri doar ai rezultatelor, nu și ai fotbalului propriu zis. Știu tot ce-a declarat Becali, dar ațipesc pe canapea la un meci de Liga Campionilor.

Gloria are ca adversari în liga a doua echipe ca Timișoara, FC Argeș, UTA, Unirea Alba Iulia sau FC Bihor și joacă bine. În prima ligă s-ar fi întâlnit cu Mioveni, cu Chiajna, cu Sportul sau cu Pandurii și ar fi jucat prost. În mod normal, ar trebui să ne bucurăm de meciurile ei, de fotbal, de rezultate pozitive. Mă gândesc că ar trebui să ne tihnească mai mult aceste partide câștigate în Liga a doua, decât meciuri pierdute în prima ligă. Dacă punem aici la socoteală și istoria clubului, care zice că în anii 80 gruparea bistrițeană a avut cel mai mare succes la public, n-ar trebui să avem motive de lamentări pe seama Gloriei.

Însă oamenii nu vin să vadă Gloria cu Alba Iulia. Că doar e un meci de liga a doua, cu o echipă bistrițeană despre care nu mai e nimic nespus sau nescris. Vor bifa doar rezultatul și eventual o bârfuliță de pe la stadion, ceva despre autocarele sechestrate sau peluza scoasă la licitație. Nu le place jocul din teren, nu simt nimic la centrări, efort, driblinguri sau șuturi, dar au orgasme la șoapte din afara gazonului.

Genul acesta de suporter e tot mai răspândit și face rău tuturor ramurilor sportive. Pentru că nu-i place sportul în sine, ci doar povestea lui, nu vine la competiții, ci așteaptă cronicile, comentariile, șușanalele. Nu e încercat de nici o senzație la un punct câștigat cu trudă în tenisul de masă, nu știe regulamentul la volei, n-a văzut niciodată pe viu o întrecere de haltere iar la handbal vine, eventual, doar pentru fete, nu-l interesează băieții. Acesta este omul de sport în România de azi și lui îi livrează marfă toată presa. Oare de ce ar mai pierde vremea pe stadion?

Adrian Linca