Sportivii noștri „de milioane”

Cinci milioane. Atât valorează performanțele sportivilor noștri într-un an de zile. Un preț care îți stârnește râsul, prețul celor care ne aduc medaliile și de duc numele mai departe într-unul dintre puținele domenii care au rămas nepătate în țara asta, sportul de performanță. Să facem câteva comparații. Cinci milioane e echivalentul indemnizației unui consilier județean, consilier județean care participă la una, maxim două ședințe pe lună și la câteva ședințe de comisii. Cinci milioane, e, în medie, premiul de crăciun al unui funcționar public. Cinci milioane costă șampania, sucurile și fursecurile pentru două festivități de investire în funcție a noilor directori de investiție. Cinci milioane e suma pe care un cerșetor o câștigă într-o săptămână și 10 la sută din cât câștigă, în medie, un director de instituție într-o lună. Comparațiile pot continua cu exemple și mai ciudate. Situația e tristă însă, al naibii de tristă. Cinci milioane e echivalentul unei flegme între ochi pentru cei care fac sacrificii enorme pentru performanță. Nu e vina nimănui, asta se zice. Am înțeles, e vina sistemului, a crizei, a faptului că România e săracă. Nu e nimeni incompetent, doar presa e malițioasă. Toată lumea are calificative de ”foarte bine”, antrenorii dau vina pe directori, directorii pe federație, federațiile pe minister și așa mai departe. Și cei care suferă sunt tot cei care duc greul. Dezgustat probabil de această situație și de faptul că România nu-i răsplătește meritele, Adrian Crișan nu a participat la Naționalele de Seniori. Incredibil, dar adevărat, Campionate Naționale fără cei mai buni sportivi ai țării. Într-o lume în care toate sporturile evoluează, se face marketing și spectacol din orice și amatorii de altădată au devenit profesioniști, noi mergem invers, în jos. Și dacă vi se pare puțin cinci milioane pentru sportivi, se poate și mai rău. Într-o societate capitalistă, în care se plătește chiar și apa de ploaie, un antrenor care aduce anual zeci, poate sute de medalii naționale și internaționale, un antrenor care ne face, prin sportivii săi, să vedem drapelul țării între cele mai bune din lume, e recompensat, pentru întreaga activitate, cu un premiu de zero lei. O plachetă și o diplomă, atât pot face instituțiile statului pentru cei mai buni antrenori ai sportului de performanță. După cum arată în momentul de față, sportul e ca un muribund, iar placheta și diploma sunt crucea și florile care urmează să-i fie puse pe mormânt.