Până zilele trecute le spuneam mercenari. Erau acei sportivi care migrau dintr-o parte într-alta pentru bani, fără să lase nici urmă de suflet pe unde treceau. Gloria și HCM-ul se foloseau de ei și, după ce dispăreau, nimeni nu le simțea lipsa. Își luau mălaiul și trăgeau ușa după ei. Însă termenul nu mai pare potrivit pentru unii dintre cei care fac parte acum din sportul bistrițean. Fiindcă denumirea de mercenar lasă o senzație de profesionist, de luptător, de legionar. Ori mulți dintre cei intrați pentru bani în lumea sportului din județul nostru nu au nici o treabă cu însușirile astea. Ei sunt doar sportivi de portofel. Se lipesc la bani, dar sunt mici, mici de tot, cât să încapă într-un portofel când vine vorba de caracter, de valoare, de profesionism. Fotbaliștii, handbaliștii și chiar baschetbaliștii de portofel cunosc mai bine drumul spre crâșme decât cel spre stadion. Au locuri rezervate la Anytime sau Metropolis, știu meniurile pe de rost și țin bine la băutură. Se supără foc dacă nu joacă titulari, se cred nedreptățiți, iar când intră pe teren mai mult încurcă decât ajută. Conducătorii se folosesc de ei ca și de mercenari, însă doar la revânzare, nu și la meciuri. Președinții fac profit după ei, fiindcă îi aduc doar cu buletinul și îi vând la licitație, după ce le completează cărțile de vizită cu nume de echipe ce activează în prima sau a doua ligă. Sportivii de portofel rotunjesc multe conturi personale de conducători, antrenori sau impresari, care fac ciubucuri grase de pe urma lor. Uneori, sportivii de portofel pot salva bugetele mărunte ale cluburilor, care ies în profit sau în non-profit după câte-un tun cu ei pe țeavă.
Dar, în general, sportivii de portofel fac un mare rău sportului local, care își pierde identitatea și talentele proprii. Ei acoperă locurile libere spre care tind copiii județului și aspiră banii cu care mult mai mulți dintre ai noștri ar putea fi stimulați.
Ultimele comentarii