Numele Rodicăi Å¢egle este mai puțin cunoscut lumii sportive bistrițene, chiar dacă a reușit performanța de a fi de patru ori capioană națională la fotbal. Bistrițeanca a învățat să joace fotbal pe maidanele din Livezile și a ajuns să fie strigată Maradona de jucătoarele uneia dintre cele mai bune echipe de fotbal feminin din România, Rapid Oradea.
Cariera de sportivă a Rodicăi Å¢egle, născută Aldrofan, a început asemeni celei a băieilor. I-a fost poate ceva mai greu la început, pentru că era mai greu primită în echipe, până și-au dat seama băieții cât e de talentată și cum poate să le facă față fără problme. „Eu de când mă știu mă jucam cu băieții pe câmp, în Livezile. Și eram destul de bună, pentru că am ajuns ca, atunci când se făceau echipe, să joace capătul din sus cu capătul din jos, pe mine mă băgau tot timpul în echipă ca și titular. Băieții mă vroiau în echipă, doar fratele meu nu mă vroia”, povestește Rodica.
De la dansuri la fotbal
De la fotbalul pe dealurile din Livezile și până la echipa Răsunetul Bistrița nu fost decât un pas și anume dansurile populare. „Eu am făcut dansuri populare și după repetiții mergeam și jucam fotbal cu băieții, așa m-a văzut instructorul de la dansuri, Nelu Simionca. El îl știa pe Vasile Gotea, de la Răsunetul, a vorbit cu el și m-a trimis să mă duc la echipă să dau niște probe de joc. Erau două echipe, în 90, una de junioare și una de senioare. Prima dată am mers la junioare și chiar primul joc a fost unul amical cu echipa mare. Când m-a văzut antrenorul m-a chemat la echipa mare și așa a început totul, m-au legitimat și mi-au dat numărul 10”, își amintește fotbalista.
Mama nu a fost de acord
Cariera de fotbalist nu a fost însă lipsită de probleme, mai ales că părinții la un moment dat nu au mai lasat-o să joace. „Tata a fost și el sportiv și înțelegea cât de cât ce vreau eu să fac, dar mama nu a prea fost de acord să merg la fotbal. Chiar la primul meci oficial am luat un picior în față și după acel moment a zis mama că nu mai îmi dă voie să merg. Am stat o perioadă pe tușă, dar nu am rezistat prea mult și atât am insitat până m-am întors pe teren”, povestește fosta jucatoare a Răsunetului Bistrița.
Maradona de la Bistrita
Echipa juca atunci în Diviza A, iar în timpul meciurilor pe care le-au avut, tânăra din Livezile a fost remarcată de antrenorii celorlalte echipe, astfel că atunci când a terminat liceul a și venit după ea antrenorul vicecampioanei României, Rapid Oradea. „Când a venit după mine eu eram plecată la niște rude în Maieru și nu m-a găsit, dar am aflat ulterior că s-a întors în Oradea împreună cu o colegă și le-a spus celor de acolo că le-o va aduce și pe Maradona din Bistrița. Am fost uimită de această prezentare, dar pe urmă, toate colegele îmi spuneau așa pentru că eram foarte tehnică”, mărturisește Rodica.
Odată ajunsă la Oradea, a jucat pe postul de mijlocaș, iar presa vremii nu a contenit să o laude pentru talentul ei. „Atunci când ziarele scriau despre meciurile noastre mereu scriau și de mine, spuneau ca driblez jucătoarele adverse de parcă m-aș plimba printre jaloane. Mie îmi plăcea munca de la mijlocul terenului, să recuperez mingi”, povestește bistrițeanca. De la Rapid Oradea a fost convocată de două ori și la echipa națională a României.
„Moțata aia ne-a bătut”
Dintre toate meciurile pe care le-a jucat și în care a înscris, Rodica își amintește despre un meci de la Petroșani în care echipa sa a câștigat cu două goluri înscrise de ea. „Îmi amintesc că la sfârșitul meciului am auzit un polițist care vorbea cu cineva, a arătat cu degetul spre mine și a zis, «Moțata aia ne-a bătut. Din cauza ei am pierdut». Mi-a zis moțată pentru că aveam părul prins în coadă în vârful capului”, povestește amuzată fosta campioană a României.
A spus stop după nouă ani.
Cariera de fotbalist profesionist și-a încheiat-o în 1999 atunci când a trecut printr-o operație de menisc la genunchi și apoi nu a mai revenit în fotbal. S-a întors din Oradea la Bistrița și cam așa s-a terminat totul. „Regret că nu am luat mai în serios această activitate și să încerc să mă fac arbitru sau să fac o școală de antrenori, dar atunci nu am pus bază pe acest lucru. În 2000 am mers în Grecia la muncă împreună cu soțul meu și am stat acolo până acum trei ani, când ne-am întors definitiv în țară“, spune Rodica Å¢eglea.
Joacă fotbal pe sintetic săptămânal
Nici acum, la 38 de ani, nu se dă la o parte atunci când vine vorba de un meci de fotbal și merge pe teren chiar de trei ori pe săptămână. „Soțul meu a fost și el fotbalist, ne-am cunoscut în Oradea, el juca atunci la echipa care era în Divizia C și ne-am întâlnit pe terenul de fotal. Acum ergem de trei ori pe săptămână și jucăm fotbal pe sintetic. Așa mă mențin în formă și îmi și place foarte mult acest sport”, mărturisește foata fotbalistă.
Nici acum nu s-ar da în lături de la a continua cariera de fotbalistă. „Dacă ar fi echipa de fotal de fete în Bistrița m-aș înscrie și aș juca. Am citit că la Craiova este o jucătoare care are 44 de ani și care încă mai joacă, cred că aș putea și eu să fac față la cei 38 de ani ai mei“.
Ar vrea să reînvie fotbalul feminin la Bistrița
Rodica și-ar dori foarte mult să reînvie fotbalul feminin la Bistrița, pentru că sunt fete care ar vrea să joace, dar inanciar acest lucru pare imposibil. „Este nevoie de bani pentru acest lucru și în această perioadă este aproape imposibil de realizat așa ceva. Vedem că sunt probleme și la echipele de băieți, unde să mai faci și una de fete. Ar fi totuși fete care să formeze o echipă pentru că fiul meu face și el fotbal și văd că în echipele în care este el sunt și fete. De asemenea unde joc eu este o fată de pe Strâmba care este foarte talentată”, spune Rodica.
Anamaria Cadiș
Ultimele comentarii