Raporturi de complezență

„În anul 2007 colaborarea cu organele administrației publice locale a fost una de complezență, rezumându-se doar la gânduri și vorbe frumoase cu prea puține fapte”. Decla-rația îi aparține directorului Clubului Sportiv Municipal, Adrian Moldovan, și este extrasă din raportul de activitate pe anul 2007. Și nu e o noutate. Acest lucru, poate că mai direct și nu la fel de cosmetizat, l-a mai spus de multe ori, cu ocazia adunărilor gene-rale ale oamenilor de sport din județ. Și, personal, subscriu acestei declara-ții, indiferent de unde vine. Asta deși din cadrul „administrației publice lo-cale” care poate face ceva pentru spor-tul din județ face și el parte, fiind consilier local din partea unui partid so-cial democrat care are 5 din cei 21 de consilieri locali.

Chiar și-așa, în afară de Gloria și mai nou de HCM, care primesc bani de la bugetul local și implicit de la noi, bistrițenii, se uită că există și alte sporturi. Se mai dau așa, pe bază de proiecte, câteva zeci de milioane la ceilalți care fac cu adevărat ca Bistrița să fie cunoscută în țară și peste hotare. Cred că e naiv cel care așteaptă ca Primăria sau Consiliul Județean să dea bani mulți pentru sporturile care aduc medalii. Pentru că ceea ce venea ca un cuțit răsucit în rană din partea premierului s-a transformat într-o durere continuă cu care cei implicați în domeniu s-au obișnuit. Așa e, sportul nu e o prioritate și n-a fost niciodată după `90. Premierul n-a făcut altceva decât s-o constate. Și autoritățile locale au înțeles mesajul (asta dacă mai era ceva de înțeles) și l-au luat la cunoștință. Mulți ani de acum încolo cei aleși de noi nu vor înțelege că trebuie să existe măcar un echilibru între banii care se cheltuie pe deplasări aiu-rea în străinătate, pe sporuri, pe jeepuri și ceea ce-i interesează cu adevărat pe bistrițeni. În prezent primează inte-resele, fie ele de grup sau personale.

În schimb, știu să culeagă roadele celor care încă se mai zbat pe baricade să țină sus ștacheta sportului din județ. Primarul Vasile Moldovan contribuie și el cu un zâmbet când se premiază sportivii și cu o tăiere de panglică la inaugurarea a câte unei noi săli de sport, în speranța că mai culege câteva voturi. Și lista poate continua. Am luat ca exemplu Primăria Bistrița pentru că municipiul este centrul acti-vităților sportive. Nici Prefectura, nici Consiliul Județean, nici Inspectoratul Școlar nu dau dovadă că înțeleg ce-i și cu sportu”™ ăsta. Reprezentanții lor gă-sesc la ocazii speciale câte o vorbă frumoasă sau par chiar îndrăgostiți de a vorbi despre sport (vezi cazul ins-pectorului Mihai Mureșan). Vorbe și cam atât.

De aceea cred că declarația lui Adi Moldovan n-a fost neapărat în semn de protest sau de revoltă pentru cei care ar trebui să audă. A fost și ea o formalitate, un fapt constatat și devenit deja o axiomă în Bistrița. Pentru că acele „organe ale adimistrației publice locale” știu deja că nu se implică în sport. Drama începe tocmai de aici, de la faptul că perseverează în această colaborare. Indul-gent caracterizată „de complezență”. Eu aș numi-o fără reținere inexistentă!