Promisiuni

S-a încheiat și campania electorală și bistrițenii și-au ales un nou primar. De fapt nu e prea corect spus bistrițenii, mai degrabă am zice o mică parte din bistrițeni și-au ales primarul. Ce va face noul primar e greu de anticipat. Deocamdată să-i dăm credit și să așteptăm. A fost însă o campanie în care fiecare s-a agățat cu dinții de electorat, l-a tras de mânecă, încercând să-l convingă (a se citi „prostească”) să pună ștampila. Printre promisiunile electorale s-au numărat și foarte multe legate de sport. Dintr-o dată, toți și-au amintit de acest fenomen, toți au devenit preocupați de sport și unii dintre ei, cu presa și cu mare tam-tam, anunțau că vor face și vor drege. Bazine, terenuri, baze sportive și câte și mai câte minunății. Ba, la un moment dat, e-ram pe punctul de a avea o echipă de baschet. Probabil că, dacă mai dura mult campania, în lipsă de idei, ne trezeam cu o echipă de polo, că doar trebuie folosite la ceva bazinele des-pre care se tot vorbea. Dar au trecut alegerile și perdanții pot zice acum că, dacă nu le-am dat votul, nu-și pot duce la îndeplinire proiectele. Sincer, m-aș bucura să „le fure” cineva proiectele mărețe și să le ducă alții la îndeplinire și cred că pe nimeni n-ar deranja acest lucru. Rămâne totuși o speranță, aceea că din strânsa legătură a liberalilor pesediștii să rezulte măcar o jumătate din piscina pe care ne-o descria Turc. Sperăm ca wonderland-ul lui Crețu să însemne măcar câteva bazine și o pârtie de schi, așa, de poftă pentru amatori. Dar tare mă tem că entuziasmul se va stinge treptat, ei se vor certa și vor da vina unul pe altul pentru nerealizări și neputință și noi vom trece treptat de la statutul de beneficiari la cel de fraieri. Mă contrazice cineva? Ar putea începe cei pe care i-am ales…