Profesor de educație fizică de peste 45 de ani, Grigore Butuza a fost ieri pentru ultima dată la Școala Sfânta Maria, unde a profesat din 1978 încoace.
A ajuns la 68 de ani dintre care 11 i-a dedicate Gloriei. Grigore Butuza e un simbol al fotbalului bistrițean, jucătorul care a preluat banderola după ce Victor Ciocan s-a retras din activitate. S-a născut la Mintiul Gherlii și a ajuns la Bistrița după ce a absolvit facultatea. A fost un profesionist adevărat atât pe teren cât și la serviciu. A fost professor la Liceul de Informatică și Electrotehnică între 1975 și 1978,apoi la Școala de Arte și Meserii Sfânta Maria, unde din 1986 până în 1990 este director educativ, apoi director adjunct.
Cum a ajuns el la Gloria? A povestit Vasile Jimboreanu într-o ediție tipărită a ziarului Sportul bistrițean:
”Era spre sfârșit de aprilie 1975. Mai exact în 27, când la Gherla, echipa CIL a primit vizita liderei seriei, Gloria Bistrița, în cadrul etapei a 21-a a Campionatului Diviziei C. Lume multă, interes major, în final oaspeții – Gloria – încheie și acest joc fără înfrângere, scor 0-0. Îmbarcați în mașini, bistrițenii părăsesc zona, cu direcția spre casă. În centrul orașului, în dreptul stației de autobuze, Moskvici-ul CJEFS BN, în care se afla conducerea Gloriei oprește.
Din mașină coboară Jean Pădureanu și se îndreaptă înspre un tânăr cu alură sportivă, păr cârlionțat, șaten-blond. Preț de câteva minute s-a purtat un dialog “cu deschidere” și “adresă” precisă, cei doi și-au dat mâinile, și-au spus “la revedere”. Jean Pădureanu a urcat lângă ceilalți, le-a explicat scurt: “ o să-l cunoașteți și voi în vară”. Și tot el, ca pentru sine, și pe fond de previziune: “pe teren în Gherla azi am făcut numai egal, dar, să știți că, de fapt am câștigat…”
A venit și vara lui ’75. Gloria era din nou divizionară B, eșalon pe care-l va părăsi numai pentru un loc în cel de vârf, Divizia A.
Sfârșit de iunie și treabă multă în bătătura frumoasei gospodării a lui Butuza Grigore, “cel bătrân” din Mintiul Gherlii. Un zgomot de mașină pe uliță, atrage atenția. Un “Moskvici” oprește la poarta gospodarului. Coboară și intră în curte… Jean Pădureanu întrebând de Butuza Grigore, cel tânăr, profesorul. Aceeași alură sprintenă, sportivă, cu păr cârlionțat, șaten spre blond, apare zâmbitoare, intră în rolul de gazdă.
Dialogul purtat în casă nu a fost lung, preț de o căntuță cu vin din producția proprie, degustat și apoi savurat drept aldămaș pentru înțelegerea încheiată între musafir – Jean Pădureanu și Butuza Grigore, cel tânăr, fotbalist și profesor. Se împlinea prezicerea făcută în șoaptă de Jean, atunci, în acel 27 aprilie a aceluiași an. Peste câteva zile, în 1 iulie, Bistrița înregistrează cu un suflet de om mai mult, nu un nou născut ci un nou fotbalist în familia divizionare B – Gloria…”
Grigore Butuza s-a retras de la echipă în 1986 și, din respect pentru personalitatea dovedită pe teren și în afara lui, oficialitățile i-au pregătit un joc pe măsură: Gloria în compania echipei naționale a României.
De astăzi, Grigore Butuza intră într-o altă etapă a vieții. Una care va fi mai liniștită, dar cu același drag de sport și mai ales de fotbal.
Ultimele comentarii