Am văzut duminică o echipă a Gloriei foarte slabă. Am văzut un antrenor fără soluții. Am văzut un club prosper, cu stadion frumos, cu încasări babane la bilete. Am văzut niște fotbaliști de mâna a doua, pentru care Gloria înseamnă ceva mai mult decât numele unei plantații de portocali din Spania. Oameni pentru care Turnul Sașilor e ăla despre care a vorbit Tatulici la televizor. Și care luna asta își vor primi contractele, la zi, în euro, cu 4 zerouri.
Săptămâna trecută am văzut însă și altă față a sportului bistrițean. Cu antrenori de tenis de masă, de haltere sau atletism mai necăjiți ca niciodată. Cu un președinte de club municipal ce nu-i poate plăti, aflat la mâna unui minister impotent. Am văzut tehnicieni care vin cu bani de-acasă pentru sportivii lor. Oameni care ar da orice să vadă un metru de pistă sintetică pentru atletism sau de pârtie pentru sanie. Ramuri sportive care nu-și pot ține campionatele naționale din cauza unor sume jenante. Sporturi aflate în mare suferință, antrenori care au făcut minuni pentru orașul acesta dar care acum cer ajutor.
Sabău câștigă într-o lună cât Bozga, Saranciuc, Mihali, Cotfas, Zanca, Crăciun, Pântea, Drăguș, Șomfelean, Suciu, Vlad, Gătej și Berbecaru, toți la un loc, în doi ani. Gloria consumă într-un an cât handbalul, voleiul, atletismul, halterele, tenisul de masă, sania, boxul, schiul, baschetul și juniorii de toate felurile, toate la un loc, în 10 ani. Da, am calculat bine! E incredibil, nu-i așa?
Ultimele comentarii