Vor rămâne în memoria noastră performanțele „acaparate” în lumea sportului de prof. dr. Ion Drăgan, ex-directorul Institutului Național de Medicină Sportivă din România timp de peste patru decenii, expert în Fe-derația Internațională de Natație și C.I.O. Învins într-o operație delicată, s-a dus pentru totdeauna în lumea de apoi.
S-a stins în Elveția, patria adoptivă a fiicei sale, și consider ca privilegiu pentru noi să-i dedicăm câteva rânduri, atât cât ne permite
spațiul redacțional.
În afară de regretul dispariției doctorului Ion Drăgan, am senzația pierderii a numeroase starturi pentru faptul că n-am reușit de-a lungul atâtor ani „să-l aduc” la Bistrița. Doctorița Monica Piciu, medicul sportiv din Policlinica Bistrița, mult apreciată în Institutul Național de Medicină Sportivă, personal de eminentul părinte din INMS, își stăpânește foarte bine meseria. Normal însă că este de dorit tot mai bine, mai ales că performanța în județ este în creștere și „presiunea asupra biologiei uma-ne” nu este de acceptat fără suprave-ghere medicală. Tocmai de aceea
l-am fi vrut cu o consultație de organizare, la noi la Bistrița. Chiar și când am organizat Conferința națională de medicină sportivă n-am izbutit. Mai mult, promisiunea făcută mie că venirea la Bistrița este iminentă, faptul nu s-a produs. Cu toate că avea și un motiv „ascuns”. Sora domniei sale fusese pe vremuri directoarea liceului de fete din Bistrița. Ar fi vrut să revadă locul de performanță profesio-nală a iubitei sale surori. Multe obli-gații l-au întors de fiecare dată în ultimul moment.
Acum toate au rămas istorie! La vârsta de 80 de ani doctorul Drăgan ne-a lăsat un palmares profesio-nal greu de egalat. Dacă profesorul
Iuliu Hațeganu a inițiat medicina
sportivă în România anilor ”™30, dr. Drăgan a instituționalizat-o, creând o școală națională de formare a specia-liștilor și a colectivului medical de asistență a celor peste 50 de loturi naționale în mai bine de 30 de ramuri de sport. S-a bucurat de o imensă autoritate în foruri internaționale de prim rang, în Comitetul Olimpic Internațional, în Comisia antidoping, în Federația Internațională de Natație, dar mai ales în inimile colegilor și
sportivilor.
Fără școala I. Drăgan, poate n-ar fi existat Nadia, Ivan, Doina, Mihai, Kati, Gabriela, fără EL nu s-ar fi putut scrie istoria a sute și sute de
sportivi titrați, România ar fi fost mult mai puțin cunoscută în lume.
De aceea regretele și compasiunea familiei sportive nu pot aco-peri golul din sufletul celor ce i-au fost apropiați, au beneficiat de competența serviciilor sale sau au cunoscut dimensiunile operei sale. Viitorul în medicina sportivă nu se poate edifica fără „istoria Ion Drăgan!”.
Ultimele comentarii