Pentru cei ce merită

La sport se pricepe toată lumea, de la țărani, intelectuali și până la ultima țață care-și dă cu părerea despre Mutu. Fiecare are opinie sau, dacă nu are, își fabrică repede una. Să intri în fenomen este la fel de ușor. Fie că-ți faci o echipă de fotbal de divizia sătească, fie că-ți propui una de baschet sau faci parte din staff-ul lărgit al uneia de handbal sau că mănânci semințe în vreo galerie, tot în domeniu se spune că ești. Sportul creează popularitate, aduce voturi și, împreună cu presa, naște personaje. Așa că, să fii în sistem depinde până la urmă de conjunctură, iar de aici până la a se vorbi despre tine nu e decât un pas. Starea de fapt existentă e diferită însă de cea din adevăratul sport. Adevărații sportivi și oameni de sport nu fac parte din această lume. Adevărații sportivi și antrenori nu au timp de așa ceva. Se trezesc dimineața și stau la antrenamente până seara, repetând acest scenariu la infinit, cu insistență, fără să se sature. Adevărații sportivi își continuă activitatea și după ce se retrag, punând umărul la ridicarea piramidei denumită performanță.

Un astfel de om găsești la sala de tenis de masă de la Bistrița. Vine dimineața, dă câteva zeci de telefoane la Federație, se bate zilnic de multe probleme, apoi începe antrenamentul, pune în ordine comportamentul sportivilor și îi motivează de multe ori prin vorbe considerate de unii dure. Șlefuirea de talente e cu siguranță una dintre cele mai grele meserii și, pentru a da rezultate, trebuie făcută cu precizie elvețiană. Asta deoarece, dincolo de marii sportivi descoperiți de flerul antrenorului, se ascund mari personalități, care trebuie exploatate la maximum. Bozga nu iese în public cu declarații, nu cheamă niciodată presa pentru a-și face imagine, nu-și laudă realizările și nu se plânge. Pentru el, aceste sintagme, caracteristice noului val de oameni de sport apăruți peste noapte, nu există. E printre puținii oameni de sport din Bistrița care definesc rafinat sportul și implicarea în fenomen. Și o face în așa fel încât nu e nevoie să-l laude nimeni, deoarece valoarea lui se face simțită fără să vrei. Prin talentul și caracterul lui Crișan, prin dezinvoltura cu care câștigă Berny. Prin ploaia de medalii obținute de-a lungul timpului. Bozga și-a coordonat și și-a realizat destinul, punând cărămidă peste cărămidă și construind încet și sigur. Un destin care cu siguranță nu încape în 400 de pagini și care, după părerea mea, nici n-are nevoie de promovare. Cartea lui Bozga va rămâne peste vreme. Realizările lui sunt însă cele ce au scris istorie pentru Bistrița și pentru România și o scriu în continuare. Pentru asta, noi, cei care am luat parte, chiar și de pe margine, la fabricarea destinului, îi mulțumim.