Parfumul școlii

Încă nu ne-am revenit după marile emoții de la ziua debutului unui nou an școlar. Momentul, cu nostalgie, este evocat de cei în vârstă și, oricare ar fi acesta, primul gând se îndreaptă spre dascăli. Copiii (elevii), îmbrăcați cu ce au mai frumos, ferchezuiți și sub privirile ocrotitoare ale „patronilor” înmânează cu solemnitate pastelate buchete de flori celor mai dragi învățători și profesori. Cei mari arareori sunt molipsiți de asemenea gesturi. Poate câțiva mai protocolari. Ceilalți trag ocheade la cadâne, aruncă deja provocări la miuță sau se gândesc cu înverșunare la olimpiade.
După aride cuvântări, cu toate eforturile oficialilor sau numai a directorului, în lipsa „marilor zilei”, cei mici, prinși de mânuțe, înaintează cu evlavie în sălile de clasă. Vor fi amintiri de neuitat. Cei mari „năvălesc” în aulele științei în tumultul glumelor și speranța timpului pentru o „mișcare fizică”.
Treptat, zi de zi, lucrurile se așează, studiul devenind preocuparea de bază. Magisterii aduc în scena dezbaterilor cunoștințe de mult știute de ei, dar și noutăți ale timpului contemporan. Auditoriul aspiră cu aviditate, mai ales ceea ce ei cred a fi folositor pentru viitorul personal. Și atunci când clopoțelul sună a recreație totul se uită în favoarea jocului. Peste toate „domnește” mingea! Se continuă pentru unii cu „orele” de educație fizică. Prilej de luptă împotriva oboselii psihice, a scoliozei, lordozei, cifozei, a tuturor insuficiențelor fizice! O luptă pentru sănătate!
Cei „mari” rămân sau revin în cetatea școlii pentru campionate și derbiuri de o importanță ce depășește cu mult evoluția marilor cluburi. Sunt unii cu aleasă vocație pentru sport. Ei petrec multe ore în „lucrul mecanic” al antrenamentelor. Mulți nu așteaptă scurgerea anilor pentru a deveni arhicunoscuți. Celebri chiar. De fapt, școala este izvorul tuturor performanțelor. Ea te învață ce este viața. Cu victorii și înfrângeri. Dar, mai ales, cu mersul înainte.
Te învață mai ales să lupți. Te învață condiția de a fi OM. Aleasă
comoară!