Ne-a speriat cu centură pe deasupra Codrișorului, a dat liber la drujbe prin parc, iar acum vrea pasaj subteran în Decebal. Visează cai verzi pe pereți și nimeni nu-i dă un bobârnac să se trezească.
Trăiește în lumea lui, care pare din ce în ce mai îndepărtată de planeta Pământ. Își închipuie un oraș european, ni-l descrie cu lux de amănunte în fiecare săptămână la televizor dar îi lipsește o baghetă magică pentru a-l aduce în realitate. A cheltuit miliarde pe planuri, schițe și proiecte care n-au prins niciodată viață și e greu de crezut că vor prinde vreodată.
L-am văzut în poze coborând cu schiurile pe derdelușul de la capătul poligonului. Zici că era la Innsbruck, pe ghețar. Și-a salutat fanii, ca Ingemar Stenmark în vremurile bune. Mândru de parcă tocmai tăiase panglica pârtiei multvisate. A adunat presa, a dus-o la panou, a înlocuit laserul cu bățul de schi și s-a lansat a mia oară: „Aici e sală cu 5000 de locuri, aici hotel de 4 stele, aici e hipodrom, aqualand, mai încolo teren de golf…Pârtia pleacă de pe coama aceea, coboară pe acolo, până la pâlcul de pomi, bla-bla-bla, bla-bla-bla”. Ziariștii, unii plictisiți de aceeași placă, alții muți de uimire ca Alice în Å¢ara Minunilor, l-au mai lăsat o dată să-și facă numărul.
Mulți bistrițeni nu se pot ghemui de foame și el vrea să ia credit în numele lor, 10 milioane de euro, pe 25 de ani, ca să facă o pârtie la soare, un bloc pentru țiganii din centru și un parc industrial fără industrie. Asta după ce, în campanie, se declarase cel mai înverșunat adversar al creditelor luate de Vasile Moldovan.
Face marșuri pe bicicletă pentru a încuraja pedalatul într-un oraș total nepotrivit celor pe două roți. Îi place să înoate, dar păstorește un ștrand infect și aproape retrocedat. Vorbește despre parcări și închide cazul doar desenând niște linii oblice pe trotuare.
Aruncă bugete peste bugete pe sensuri giratorii, gărdulețe și stâlpișori, de parcă orașul ar fi format doar din șoferi, nu și din pietoni, cărora nu le aruncă nici măcar un pumn de sare pe trotuare.
Își imaginează un parc de joacă pentru copii tocmai peste groapa de gunoi, dar nu e în stare să monteze10 leagăne normale în spațiile dintre blocuri. Doar rachete și plase de păianjeni, de parcă s-ar gândi la copii de cyborgi, nu la puști de grădiniță.
Acum 4 ani ne-a cucerit cu un proiect minunat pe Dealul Cocoșului. I-a trecut mandatul și tot ce-a realizat acolo a fost un panou. O tablă pe care și-a desenat visele. A înfipt-o în pământ și a scris pe ea Wonderland, fericit ca un copil ce se joacă în nisip.
Din păcate, Ovidiu Teodor Crețu e doar primarul unei Bistrițe virtuale. Un oraș european doar pe calculator, nicidecum în realitate. Un candidat ce va alerga de unul singur la viitoarele alegeri și va risca să iasă pe locul 2.
Adrian Linca
Ultimele comentarii