Opinie: Recordmanul Pera!

Pera își atribuie un record ce va fi greu de egalat în istoria clubului bistrițean! Înfrângerea împotriva CSM-ului pune capăt unui șir de 21 de meciuri oficiale consecutive fară înfrângere. Ce face această realizare și mai deosebită este faptul că performanța a fost atinsă cu partide disputate pe trei fronturi: Liga Florilor, Cupa României și EHF European League Cup!

Nu cred că exista cineva care să-și fi închipuit la schimbarea băncii tehnice în octombrie (nici măcar antrenorul în cauză), că Pera, cu un lot neales după doleanțele și standardele lui, format, ce-i drept, din jucătoare de top, v-a putea vreodată atinge o asemenea performanță. Defapt, orice alt antrenor de elită să fi adus Bistrița și cred că nici cel mai optimist suporter n-ar fi luat în calcul o asemenea performanță.

Pentru a înțelege mai bine de ce această evoluție, desfășurată pe parcursul a 6 luni, este una deosebită, nu trebuie decât să ne uităm puțin la istoricul principalelor adversare ale bistrițencelor din Liga Florilor, să vedem pe cine identificăm cu o performanță similară cu cea a Gloriei:

Cea mai recentă astfel de serie a echipei de tradiție din Vâlcea, sub denumire de Oltchim,datează din sezoanele 2011/2012 și 2012/2013, atunci când din aprilie până în ianuarie câștiga 23 de jocuri consecutive în Campionat și Champions League, fiind oprită de înfrângerea în fața celor de la Ferencvaros. Oltchimul în ambele sezoane avea să câștige competiția internă și să ajungă în final four-ul Champions League, cu Radu Voina pe bancă în 2012 și Jakob Vestergaard anul următor.

CSM București, etalonul cluburilor românești în ultimul deceniu, reușea între octombrie 2014 și aprilie 2015 să-și adjudece 20 de partide oficiale consecutive în Cupa României și Campionatul Național, seria fiindu-i întreruptă de înfrângerea din finala cupei domestice împotriva celor de la Baia Mare. Cel mai recent însă, între mai și octombrie 2022, CSM bifa similar 20 de partide fără înfrângere (dintre care 3 egaluri), în cele trei competiții în care era prezentă. Se împiedeca atunci de norvegiencele de la Kristiansand în Champions League.

Rapid, în istoria sa recentă, n-a avut nici pe departe vre-un parcurs care să se apropie de recordul Bistriței. La fel nici Brăila.

N-am căutat atent în arhive și anuare după formații precum Zalăul și altele de referință, întrucât intenția mea este strict aceea de a sublinia raritatea unei astfel de performanțe și nu alcătuirea vreunui top.

O asemenea evoluție, fie ea și la ligiile inferioare de pildă, este cu atât mai notabilă cu cât handbalul feminin, din punct de vedere al constanței nivelului de joc al unei formații, este un sport destul de volatil. Exemplul ce-mi vine în minte acum este chiar România, care la recentul mondial juca fabulos contra Serbiei, iar patru zile mai târziu, cu lotul aprope neschimbat, pierdea contra Germaniei cu un joc departe de cel afișat cu zile în urmă.

Și, dacă e să mă contrazic în avans cu cârcotașii ce vor evidenția faptul că formațiile mai sus enumerate au punctat prezențe în Champions League, nivel superior Cupei EHF, vreau să subliniez că Gloria este la rându-i o formație în ascensiue, care încă nu a atins în istoria ei nivelul CSM-ului, Rapidului sau al Vâlcei, deci teoretic, pentru ea, meciurile Cupei EHF pot fi, în opinia mea, privite similar cu disputele din Champions League (… dacă e să căutăm nod în papură).

În egală măsură merită evidențiat și efortul fetelor și a întregului staff tehnic. Personal însă, sunt de părere că aportul decisiv în acest periplu de excepție a fost a antrenorului Pera.

Tiberiu Titieni

 | 1.637 vizualizări

Author: Adrian Linca

Share This Post On

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *