Final Four-ul EHF European League a luat sfârșit. Bistrițenii prezenți în tribunele arenei gazdă s-au întors acasă, iar fetele lui Pera au luat direct drumul Vâlcei, unde mâine vor disputa penultima etapă din Liga Florilor. Evenimentul de la Graz a fost unul puternic mediatizat în presa locală, așa cum de altfel și trebuia, dată fiind performanța de referință a echipei locale, impactul acesteia în lumea handbalului internațional și implicarea nemaipomenită a comunității bistrițene în susținerea Gloriei, atât din fața micilor ecrane, cât și prin prezență fizică în cel de-al doilea oraș, ca număr de locuitori, din Austria.

Lăsând la o parte faptul că publicul bistrițean și-a susținut echipa favorită în permanență stând în picioare sau că au făcut culoar de aplauze de fiecare dată când fetele au intrat și ieșit din arenă, au fost câteva aspecte interesante care au ieșit în evidență și care nu au putut fi captate pe transmisiunile live ale posturilor TV:

Interes local scăzut pentru regalul handbalistic

Puțin peste 10.000 de români trăiesc în Graz, depășind numeric chiar și rezidenții germani, cetățenii țării noastre situându-se pe locul doi ca și minoritate prezentă în orașul austriac, după croați. Cu toate acestea interesul general al populației locale pentru sărbătoarea handbalistică din weekendul trecut, a fost unul extrem de scăzut. Tribuna care nu a beneficiat de expunere pe micile ecrane și mare parte din cele două peluze ale arenei, au fost mai mult goale decât pline. E drept, orașul nu are o reală cultură în ceea ce privește handbalul, la fel nici țara, însă iubitori ai sportului de performanță se află în număr mare peste tot și intuiam, înaintea primului fluierului de partidă, că biletele se vor epuiza repede la un astfel de spectacol, cu atât mai mult cu cât prețurile, între €65 și €75, sunt rezonabile dacă ne raportăm la puterea de cumpărare a țării și orașului gazdă.

Atmosfera creată de organizatori, mult peste ce vedem la noi

Avem de învâțat multe de la EHF și cei care au organizat evenimentul, dacă e să ne raportăm la interesul pentru creearea unei atmosfere cât mai de impact pe durata meciurilor. În sală, MC-ul Final Four-ului a stat chiar lângă DJ-ul evenimentului (venit cu pupitru de mixaj profi), ambii sincronizându-și repertoriul și intervențiile în funcție de feedback-ul și atmosfera generală a sălii, așa cum vedem la Campionatele Europene și Mondiale, iar ritmul energetic a pieselor atent alese, cu variații de tempo în funcție de starea de spirit, a făcut de multe ori publicul să vibreze ceva mai frenetic decât dacă în boxe s-ar fi auzit o prestație mediocră, așa cum de multe ori se mai întâmplă în TeraPlast Arena. MC-ul, e drept, avea un puternic accent nemțesc atunci când se adresa în limba lui Shakespear, însă nu am sesizat nicio eroare din punct de vedere gramatical și în mare, era la curent, inclusiv cu pronunția fonetică corectă a numelor jucătoarelor de diferite naționalități. La noi, de cel puțin câteva ori, galeria “Peluza Albastră” a reușit să atragă publicul bistrițean de partea sa și cu alte scandări, de genul “Bistrițenii, Ardelenii, ole, ole, ole!”, momente în care, total neinspirat, din boxele sălii TeraPlast se intervenea puternic cu „Bistrița! Bistrița!”.

Alcoolul, interzis la noi, a „curs gârlă” acolo, iar prețurile băuturilor și snack-urilor au fost decente

Înțeleg, încă poate nu trăim într-o societate suficient de civilizată să permitem servirea de băuturi alcoolice în cardul manifestărilor sportive. La Graz însă, a părut că alimentarea cu bere se făcea direct din cisterna camionului, atâta bere a fost servită în rândul faniilor din tribune. În incinta arenei, la ambele capete ale clădirii, se afla câte un stand cu băutură și mâncare, cu prețuri de loc piperate: apă – €3,10, suc – €3,80, bere – €4,70 iar un burger- €6,80. Dacă ținem cont că salariul mediu net în Austria se situează în jurul sumei de €2.700, iar în România nu atinge încă borna de €1.000, înțeleg pe deplin frustrarea unui coleg de presă, care la ultimul meci al Gloriei de acasă, scotea în evidență faptul că a plătit €1.90 pe o apă minerală la pahar. Vă las pe voi să calculați ponderea, raportată la venitul mediu al fiecărei țări.

Materiale promoționale și mici amintiri de luat acasă: subiect discutabil

Dacă în vremurile nu foarte îndepărtate primeai măcar un program de meci, gratis, care să-l iei cu tine acasă ca și amintire, acum nici măcar nu ai avut posibilitatea să achiziționezi vreun material promo fizic, care să „ateste” că echipa favorită a trecut pe la eveniment. EHF-ul și-a amenajat un stand, care comercializa câteva obiecte, însă doar cu logo-ul competiției și a evenimentului: un magnet sau un șnur de badge-uri la €5, un termos la €25, un hanorac la €60 sau mingea furnizorului oficial la €85. Nimic însă cu logo-ul Gloriei alăturat celui de la Brăila, Nantes sau Storhamar.

Acestea sunt doar o parte din cele câteva aspecte ce mi-au rămas mai tare întipărite în minte. Vă las pe voi, cei care ați fost la Graz, să subliniați în comentarii ce mi-a scăpat mie!

Tiberiu Titieni