”Hai, România” e un documentar destul de simplu realizat, ușor superficial, compus din interviuri actuale cu protagoniști ai fotbalului nostru din perioada 86-94, alternate cu imagini din meciuri și din afara lor.
În mare parte, filmul nu aduce nimic nou. Imaginile și poveștile sunt arhicunoscute de orice chibiț.
Însă, adunate la un loc, au o valoare de document pentru cei care nu le-au trăit și de nostalgie pentru ceilalți, contemporani cu aceste performanțe ale fotbalului nostru.
Am înțeles că acest documentar ar fi doar primul dintr-o miniserie de 6-7 episoade, dintr-o perioadă de glorie a fotbalului românesc.
Care începe cu Steaua de la Sevilla 86 și nimeni nu știe cu ce se va termina. Probabil cu europeanul din Franța 2016.
Treizeci de ani în care naționala a participat la 7 turnee finale, iar Steaua a jucat două finale și o semifinală de Cupa Campionilor Europeni.
Personal, mi-ar fi plăcut să văd un fel de istoric al fotbalului românesc, care să înceapă de la 1930, când România a fost la primul ei mondial, în Uruguay.
Dar poate că se vor turna și astfel de episoade dacă cel lansat recent va avea succes. Se poartă genul acesta de reveniri, serii prequel, care desemnează în cinematografie o continuare a unui alt film, a cărei acțiune este situată temporal înaintea filmului inițial.
Fiindcă merită repusă în lumina reflectoarelor și generația lui Dinu, Lucescu sau Dobrin, plus cele de dinainte, despre care se știu mult prea puține lucruri.
Deocamdată însă, e binevenit acest film chiar dacă, să recunoaștem, nu e o capodoperă.
Personajele care apar cel mai des, ca să nu le zic principale, sunt Gică Popescu, Răducioiu, Lăcătuș, Lupescu sau Ilie Dumitrescu. Apare și Hagi căci fără el chiar nu se putea. Cu semne vizibile de bătrânețe, îi revedem pe Jenei și Țiți Dumitriu sau pe medicul Pompiliu Popescu. Stelea, Prunea, Mihali, Dorinel Munteanu sau Selymeși au și ei locul lor pe peliculă.
Plus Gabi Balint, bistrițeanul nostru. Care e și povestitorul producției dar și responsabilul cu momentele mai haioase. Cum ar fi acela în care dedică victoria de la Sevilla partidului și congresului, simpatic foc, îmbrăcat în haine militare.
Gabi a fost și gazda lansării de la Bistrița și m-am bucurat să-l întâlnesc din nou. Pe lângă onoarea de a sta lângă cel mai important produs al fotbalului din județul nostru, din toate timpurile, apreciez mereu calitatea lui umană și caracterul său extrem de rar pe praful ăsta.
Ultimele comentarii