– profesorul Remus Vlad explică pe
înțelesul tuturor ce s-a schimbat în jocul Gloriei, care e secretul echipei tehnice și de unde vin aceste meciuri bune din ultima vreme.
Domnule profesor, care e rețeta meciurilor bune din ultima vreme?
Păi nu e nici o rețetă specială. Lucrurile se desfășoară normal. Clubul a ofe-rit niște condiții de excepție în această iarnă. Nu ne-am dus de două ori în Antalya ca să ne dăm interesanți. A fost nevoie de așa ceva, având în vedere faptul că în țară nu se putea face nimic.
Se spunea că ați jucat acolo cu bucătari și frizeri…
Da, răutăți. Noi n-am făcut un palmares din rezultatele bune de acolo. Ele au adus ce trebuia la echipă. Acele rezultate au adus ce se petrece acuma. Ele făceau parte dintr-un program de pregătire foarte bine pus la punct. În mod gradat, am jucat cu adversari de la Liga a treia până la echipe foarte bune din spațiul ex-sovietic, care au bătut formații mari din campionatul nostru. De exemplu Terek Grozny, care bătuse pe Steaua. La baza acestui program stă de la preparatorul Bebe Bărbulescu, care s-a ocupat de pregătirea fizică, până la fiecare om din club. Am avut un crescendo permanent din Antalya încoace.
Marius Șumudică spune că el e tehnicianul care are ultimul cuvânt. Care e de fapt rolul dumneavoastră?
Chestiunea cu ultimul cuvânt pentru mine e atât de neimportantă… Nu asta contează. Sigur că cei tineri sunt dornici de notorietate, vor să fie mereu sus. Mă refer la Șumudică și la ceilalți băieți. E firesc să fie așa. Pe mine acest capitol mă interesează mai puțin. Important e ce discutăm, ce convenim, cum comunicăm, ceea ce aplicăm și așa mai departe. Și această comunicare să dea roade. Cine și ce hotărăște, că sunt sau nu ca Halagian, că mă dau sau nu în spectacol ca Halagian… nu contează. Eu vreau să fiu mai modern, în ciuda vârstei. Vreau să fiu mereu în contact cu actualitatea, să mă desprind din șabloanele trecutului. Asta nu înseamnă că dacă nu ies în față eu sunt
executant la această echipă.
”Halagian avea o prietenie de zeci de ani cu
Pădureanu și l-a părăsit”
Simt din tonul dumneavoastră că aveți ceva să-i reproșați lui Halagian. V-a dezamăgit plecarea lui?
Nu, n-am nimic cu Halagian. Doar m-a întristat că avea o prietenie de zeci de ani cu Jean Pădureanu și l-a părăsit.
Credeți că s-a temut de acest retur, că n-a vrut să își asocieze numele, palmaresul cu un eșec la final de carieră?
Nu știu și nu vreau să comentez prea mult pe acest subiect. Dar o prietenie nu se putea strica așa ușor, fiindcă o parte din această prietenie are niște socoteli. Probabil că o fi gândit că echipa n-are nici o șansă, că nu vrea să se lege de o retrogradare.
Care ar fi ordinea meritelor în formarea acestei echipe? Cine și-a pus o amprentă mai mare, Sabău, Tăbârcă, Halagian, Șumudică sau dumneavoastră?
Nu pot să fac un astfel de clasament. Cert este că meritul rezultatelor din ultima vreme este al faptului că în ultima vreme s-a lucrat foarte bine. Șumudică este un ambițios antrenor, dornic de afirmare, cu un stil exploziv și trebuie să-i iertăm câteodată asta. Are merite incontestabile. Așa cum și meritele lui Sabău sunt importate, fiindcă noi lucrăm acum cu un lot format în mare parte de el. Sigur, în alt stil, cu alt joc. Am croit, ca să spun așa cum îmi place mie mai mult, un costum tactic pe măsura jucătorilor pe care îi avem. Însă nu sunt de acord în nici un caz cu ce am auzit zilele trecute pe la televizor că meritul acestei echipe ar fi al lui Halagian. Se făcea o comparație cu situația Stelei, care vezi doamne, ar fi câștigat Liga Campionilor cu echipa făcută de Halagian. Eu vreau să spun că acesta e un atac la adresa echipei tehnice de astăzi, și nu e corect. Însă nu vreau să spun mai multe, că mie mi-a fost și antrenor, am fost și colegi până la urmă, dar nu era corect ca cineva să ciuntească din meritele acestei echipe tehnice care lucrează de dimineața până seara și lucrează bine. Un alt meniu s-a servit acestei echipe din 4 ianuarie și avem vreo 15 meciuri consecutive fără înfrângere. Nu stăm cu fundu”™ în poartă și focu”™ la ei. Atacăm, construim, facem presing. Echipa joacă altceva, joacă pe atac, joacă pe presiune.
”Moraes va fi cel mai bun atacant din România”
Spuneți-ne două vor-be despre Moraes. Credeți că e într-adevăr e unul dintre cei mai buni atacanți din România?
Eu zic că în scurt timp va fi numărul 1 în România. Și el, și Ze Rui au ridicat nivelul echipei. S-a putut
construi o altfel de tactică, bazată pe calitățile lor indiscutabile. Dacă îi dai o pasă lui Moraes în orice colț de teren se bate până la epuizare pentru ea. La Vaslui s-a bătut cu fundașii lui Lăcătuș, de nici acum nu cred că pot dormi săracii. Ze Rui nu e încă la nivelul pe care ni-l dorim, dar valoarea e valoare și se vede.
Cum ați dat peste ei, care e povestea lor?
Meritul este al lui Șumudică. A venit și ne-a pre-zentat niște DVD-uri. El a jucat câțiva ani în Portugalia și avea legături cu un impresar de acolo. Sigur că a trebuit să îl convingem pe președinte și a fost foarte greu după ce luase câteva plase cu jucători străini. Ne-am pus capul pe butuc și eu și Șumudică pentru acești jucători. Dar nu puteam să ne înșelăm, pentru că au valoare.
Nu vă pare rău după Lucian Sănmărtean?
Lucian e un jucător de valoare, dar din păcate el n-a intrat într-un tipar colectiv al echipei. Dar valorile nimeni nu le poate refuza. Lucian dorea să joace la un alt nivel, nu la o echipă care se zbate la retrogradare. Nu doar fotba-listic, chiar și material. Și clubul nu putea să-i satisfacă dorințele, pe care, de altfel, în mod cinstit le revendica. Eu sunt convins că e o valoare care nici acum nu s-a exprimat. El s-ar fi încadrat în acest grup dacă n-ar fi făcut rabat de la nimic, așa cum fac toți cei de azi.
”Câștigăm cu orice preț meciul cu Craiova”
Ce părere aveți des-pre Albuț? Și el are un merit important în realizarea ultimelor rezultate…
Eu știu că tu ești un patriot local, care vrei să scoți mult în evidență elementele locale. Uneori ești chiar răutăcios, dar îți apreciez faptul că ții la ai tăi. Dar în ce-l privește pe Albuț, chiar i-am spus că încep să mă liniștesc pe bancă. Meciul cu Astra a fost al lui, la Alba Iulia la fel. E în primii 6 portari din România. E normal să aibă altă atitudine, că e bistrițean, tebuie să tragă echipa după el.
Ce credeți că se va întâmpla astăzi, cu Craiova?
Va fi un meci extrem de greu. Dar noi îl vom trata așa cum ne-am propus să le tartăm pe toate din acest retur, ca pe niște finale. Avem nevoie de victorie. Am uitat deja succesul de la Vaslui, care a fost un rezultat excepțional la capătul unui joc senzațional. Vrem să câștigăm cu orice preț meciul cu Craiova, ca să rămână sub noi. Avem un calup de trei jocuri, cu Craiova, Internațional și Ceahlăul, pe care dacă le tratăm cu atenție nu mai suntem în zona periculoasă. Deci, cu orice preț câștigăm cu
Craiova și eu am încredere totală în jucători. Trebuie să fie atât de motivați, atât de determinați, încât să nu le lăsăm nici o palmă de pământ fără presiune pe ei.
Sperați și în suportul spectatorilor?
Evident! E avantajul nostru că jucăm acasă. Jocul nostru bun și rezultatele au trezit un mare interes și cred că o să avem un număr mare de spectatori în tribune. Spectatori care să aibă plăcerea să ne susțină și să se bucure la final alături de noi.
„Tăbârcă nu a fost
recunoscut numărul 1 de jucători”
Multă lume spune că situația grea în care s-a aflat echipa a fost din vina lui Tăbârcă. Împărtășiți această idee?
Poate… Eu zic că Sandu Tăbârcă e un tip foarte educat și inteligent, cu rigoare vestică, dar pe care n-a știut să o aplice la condițiile Ro-mâniei. Eu pot să spun chiar mai mult. El a fost numărul 2 sau chiar 3 în echipa tehnică a lui Sabău și președintele l-a
numit din start numărul 1. Eu nu știu dacă în toată acea perioadă a fost recunoscut nu-mărul 1 de jucători.
Cu alte cuvinte nu stăpânea vestiarul așa cum
zice Pădureanu că îl stăpânește Șumudică acum…
Așa este. Poate și dacă Șumudică era numărul 2 într-o echipă tehnică a lui Sa-bău, poate o pățea și el…
Remus Vlad
– carte de vizită –
– s-a născut în 19.01.1946 la Cinciș, jud. Hunedoara
– a jucat 219 meciuri în prima ligă, între 1961 si 1978 la Hunedoara si FC Argeș
– a jucat 10 meciuri în Cupele Europene și 6 meciuri în naționala României
– a început antrenoratul în 1982, ca secund al lui Lucescu la Corvinul
– a mai antrenat Dinamo, „U” Cluj și Gloria în prima ligă
– a promovat Gloria în 1990, a câștigat Cupa României în 1994 și a ocupat locul 3 în 2003
– are 20 de meciuri ca antrenor în cupele europene
– e membru în comisia tehnică a Federației și lector la Școala Federală de Antrenori
14 meciuri consecutive fără înfrângere
Gloria are un parcurs de
excepție în ultimele luni.
Din 27 septembrie când s-a disputat etapa a 8-a și Gloria a pierdut acasă cu CFR Cluj, echipa bistrițeană a mai
disputat 22 de jocuri,
incluzându-le aici și pe cele din Cupa României și
pe cele amicale din Antalya. Bistrițenii au pierdut doar două dintre acestea, cu Brașovul, 3-0 în sferturile
cupei și la Urziceni, 2-0 în
etapa a 15-a. Practic, din 30 noiembrie când a fost
programat acest meeci la Urziceni, Gloria a avut 14 meciuri consecutive fără
înfrângere, 12 dintre ele cu Marius Șumudică și Remus Vlad pe banca tehnică.
0-0 la Iași (tur)
1-1 cu Rapid (tur)
2-1 cu FK Lokomotiv Moscova (tineret-rezerve) -amical
0-0 cu SV Wacker Burghausen – amical
3-0 cu Kadriye Spor
-amical
4-2 cu FK Terek Groznai -amical
2-1 cu FK Rostov -amical
0-0 cu FK Qarabagh
Agdam -amical
2-2 cu Hatayspor -amical
0-0 cu FK Amkar Perm -amical
0-0 cu Poli Timișoara
(retur)
1-2 la Alba Iulia (retur)
3-1 cu Astra (retur)
0-1 la Vaslui (retur)
Ultimele comentarii