Am fost martorul unei săptămâni pline de efervescență la Sala Polivalentă. Mi-a fost greu mie, d-apoi celor care au fost implicați efectiv în organizarea și desfășurarea Finalei Campionatului Național de box.N-am mai avut așa ceva la Bistrița de 27 de ani. De la cea mai mică pugilistă, care n-a apucat decât să încaseze, de la sportive fericite pentru victorie și sportive cu ochii în lacrimi pentru înfrângere, de la arbitrii cărora nu le-a fost ușor să ia decizii și să suporte huiduielile sălii, de la spectatori care chiar se pricepeau la box, de la antrenori trecuți prin multe, cu supărările inerente la asemenea turnee, de la majoretele care și-au susținut cu frenezie sportivele…până la organizatorii care nu au știut cum să facă să împace pe toată lumea.
Adu ringul, ba e bun, ba nu e bun, pune mochetă, pune mesele și scaunele, fă sonorizarea, ocupă-te de cazat sportivii și oficialii, dă-le să mănânce, ocupă-te de ambulanță. E fața nevăzută a unui eveniment de așa anvergură, dar numai bistritenii știu câte bătăi de cap au avut cu asta. Pun pariu că Nicu Zăpârțan nici nu mai știe ce-a făcut săptămâna asta, d-apoi să mai știe ce-a zis. A trecut prin toate stările, dar cine a fost sâmbătă la cele 4 finale cred că s-a convins. Să ai 13 sportive și să câștigi 13 medalii, din care 4 de aur, cred că spune multe despre tot ceea ce s-a întâmplat săptămâna asta la Bistrița. Fără discuție, e meritul antrenorului nostru emerit și a celorlalți antrenori care îl ajută. Dar dacă nu adăugăm la asta și pe cei din spatele cortinei, riscăm să mai scriem despre astfel de evenimente organizate la Bistrița doar la capitolul trecut. Sper să mai prind asemenea competiții, chit că o să mai apară și chibiți care o să vorbească pe la colțuri. MULÅ¢UMIM BISTRIÅ¢A!
Paul Tămaș
Ultimele comentarii