Sute de bistrițeni îl pomenesc pe primar weekend de weekend. Cu schiurile pe mașini, bat drumurile Maramureșului sau Harghitei, înjurându-l printre dinți pe cel care i-a sedus și abandonat.
Iarna trecută, primul schior al orașului a urcat Cocoșul călare pe-un ratrac și a coborât o directă printre săniuțe, luând în plin câteva brazde neacoperite de zăpadă. A frânat ca pe Zillertal și s-a oprit țanțoș între grătarele de mici. O imagine ca dintr-un tablou suprarealist, așa cum de altfel și-a imaginat el întreg Wonderlandul.
Primarul OTC a vrut să ne arate că n-a frecat menta în primii 4 ani de mandat și că panoul plantat la baza dealului din Unirea nu e singura lui realizare. A fost o încercare disperată de upgradare a vrăjelii cu care a câștigat alegerile în 2008. A forțat mai mult ca la prima cursă spre Primărie, riscând-și de data aceasta nu doar onoarea ci și genunchii. I-a ieșit, a mai prins un mandat.
Un mandat mai liniștit, în care nu mai are nici un motiv să-și zgârie schiurile cu pietroaiele de lângă Poligon. A aflat că bronzul de Alpi îi face bine la ten și a mai plusat cu o săptămână la obișnuita vacanță pesedistă în Austria.
E convins că nu-i mai folosește la nimic gargara asta cu Wonderlandul, din contră, a înțeles că râde lumea de el. A deschis gura pentru o altă gogoriță, pregătind campania din 2016. Când ne va aduna la un vin fiert pe Codrișor, acolo unde, nu-i așa, doar se știe, pârtia e muuuult mai bună ca în Unirea.
Până atunci, sute de bistrițeni, bat zăpada din Toplița, Vatra Dornei, Cavnic sau Șuior și le explică localnicilor de ce fac atâția kilometri pentru un derdeluș. Dezbat cu prietenii subiectul neverlandului, vin cu idei, cu variante, cu Dălbidanu, cu Bistricioru, calculează altitudini, profit, versanți. Își aduc aminte cum era altădată pe Budac, sau cum se schia la Piatra Fântânele. Își învață copiii să încarce greutatea pe piciorul din vale, să frâneze cu coada schiului și să se lase pe limba clăparului.
Oamenii ăștia există, nu sunt fantome. Au pasiunea asta și vor să se bucure de ea cât mai aproape de orașul în care plătesc taxe și impozite. Mulți dintre ei au fost la vot doar pentru că cineva le-a promis o pârtie, fără să-și imagineze că în 5 ani omul lor nu e în stare să întindă nici măcar un baby schi ca-n anii 70. În fața acestor bistrițeni, primarul ar trebui să crape de rușine. Să-și ceară scuze și să nu mai pomenească de pârtii câte zile va mai avea în Primărie.
Adrian Linca
Ultimele comentarii