Gloria mai are de jucat un singur meci în campionatul actual, o uvertură în fața ultimei clasate și deja retrogradatei CSM Galați. Și ar putea aduce un titlu național care pecetluiește un event istoric fără precedent, fiindcă acum două săptămâni echipa bistrițeană a câștigat și Cupa României.
Însă, dincolo de efervescența acestui moment, o privire aruncată în arhivele din perioada interbelică scoate la iveală un adevăr istoric fascinant:
Gloria nu a adus acum primul titlu național de handbal în orașul nostru. În urmă cu 87 de ani, Bistrița a cunoscut măreția supremă pe vremea când handbalul se juca pe teren de fotbal, în unsprezece oameni!
Rădăcinile unui sport legendar: Profesorul german Krusvitz și hegemonia Ligii de Nord
Handbalul în 11 jucători a fost sportul care a ocupat locul secund după fotbal în rândul simpatizanților bistrițeni în perioada interbelică. Apărut în țara noastră la începutul secolului, handbalul și-a găsit printre primele sălașuri Mediașul, Sibiul și Bistrița. Prezența sa în orașul nostru a fost semnalată încă din 1920 în cadrul asociației săsești Bistritzer Turn-Verein (BTV). Un moment de cotitură a avut loc în 1923, când s-a disputat un prim meci istoric între B.T.V. și o selecționată a orașului Bistrița, încheiat la egalitate.
Marea dezvoltare a început din 1924, când asociația l-a adus în oraș pe profesorul german Krusvitz, la Școala de gimnastică și scrimă din cadrul BTV. Acesta a impus o rigoare de fier și a format o echipă puternică din tinerii orașului și ai împrejurimilor. Rezultatele au fost fantastice: între anii 1924 și 1937, „B.T.V.” a câștigat cu regularitate campionatul Ligii de Nord, așa cum este consemnat și în volumul ”Cavalerii Sportului în BN”, semnat de Constantin Sănduâă și Dumitru Popițan.
Epopeea Mondială din 1938 și „Meciul Secolului” din vara lui 1939
Valoarea bistrițenilor era atât de mare încât, în 1938, marele jucător Hans H. Hanek (originar din Lechința) a fost selecționat în reprezentativa României pentru primul Campionat Mondial de Handbal de la Berlin. El a făcut parte dintr-o delegație istorică, jucând alături de legendele vremii în fața publicului german.
După ce a fost finalistă pe țară în anii 1935-1937 și vicecampioană oficială în 1938 (cedând titlul în fața rivalilor de la HTV Sibiu), Bistrița și-a luat revanșa supremă în vara anului 1939.
Într-un meci disputat chiar la Bistrița, BTV a învins marea rivală HTV Sibiu cu scorul de 11:9! Prin această victorie dramatică, Bistrița a devenit Campioana Națională a României în sezonul competițional 1939/40. Performanța este consemnată și în volumul ”Istoria Handbalului Românesc”, editat de Federația Română de Handbal, pe care l-am găsit în arhiva lui Vasile Jimboreanu.
Gustav Graef a fost o figură centrală în educația tineretului săsesc, punând accent pe rigoare academică și conservarea identității culturale. El era cunoscut în special pentru activitatea sa la conducerea prestigiosului Gimnaziu Evanghelic din Bistrița (astăzi Colegiul Național „Liviu Rebreanu”). Graef a fost printre cei care au consemnat performanța în ziarele vremii și a fost citat într-o broșură editată în limba germană, pe care am descoperit-o cu ajutorul lui Paul Cristian Roth-Gross, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), filiala Bistrița-Năsăud.
Acolo am găsit „Generația de Aur” care a adus primul titlu de Campioană din istoria Bistriței.
- Portar: Erich Frenz
- Fundași: Ernst Prall, Edmund Schiffbäumer
- Mijlocași: Fritz Klein (dreapta), Erich Braun (central și căpitanul echipei), Karl Prall (stânga)
- Atacanți: Hans Nief (extremă dreapta), Gustav Graef (inter dreapta – o figură centrală a culturii locale, cel care a condus și prestigiosul Gimnaziu Evanghelic), Kurt Inger (atacant central), Hans H. Hanek (inter stânga), Kurt Holzträger (extremă stânga)
- Conducerea tehnică: Erwin Zerbes (șeful secției de handbal).
Din acea echipă de titani au mai făcut parte, de-a lungul campaniei, jucători emblematici precum Rotman, Csellner Rolli și Braun.
Confruntările Internaționale: De la Munchen la egalul cu campioana Ungariei
Pentru acea perioadă, BTV Bistrița realiza performanțe spectaculoase nu doar pe plan intern, ci și internațional, disputând meciuri cu echipe puternice din Germania și Cehoslovacia. Bistrițenii au susținut un meci de gală chiar împotriva campioanei Germaniei de la acea vreme, o formație din Munchen. Mai mult, în anul 1940, campionii de la BTV au jucat un amical de răsunet împotriva campioanei Ungariei, Budaörs, obținând un onorabil și spectaculos rezultat de egalitate, 11:11.
Istoricii Vasile Duda, Corneliu Gaiu și Gunter Klein au remarcat și ei performanțele acestei echipe în volumele ”Cultură și Civilizație la Bistrița”, manuale pentru ciclul gimnazial și liceal.
Peste opt decenii de pasiune: De la sobe cu lemne la Champions League
Tradiția handbalului a refuzat să moară la Bistrița, indiferent de greutățile vremurilor. În iarna anului 1958, ziarul raional „Avântul” consemna că, odată cu venirea gerului, handbalul în 11 „preda ștafeta mezinului, handbalul redus în 7”. Peste 100 de elevi bistrițeni (dintre care și viitorul mare fotbalist Victor Ciocan) se antrenau într-o sală încălzită cu sobe în care se ardeau lemne, visând la clipa în care orașul va redeveni o forță.
Astăzi, în 2026, visul acelor pionieri interbelici a prins viață într-o formă grandioasă. Nu mai avem sobe cu lemne, ci o Sală Polivalentă ultramodernă în Unirea. Gloria de astăzi continuă un destin început acum aproape o sută de ani de băieții de la BTV, confirmând că Bistrița a fost, este și va rămâne o capitală eternă a handbalului românesc!
Adrian Linca
Ultimele comentarii