Radu Moldovan și ai lui au scos vorbe prin târg despre un megaproiect turistic care ar urma să facă parte din strategia de dezvoltare a județului pe următorii 6 ani. Rușinat de rușinea lor, nu m-am grăbit să scriu pe tema asta, compromisă total de coechipierul lor de la municipiu, așa-zisul wonderboy. Dar am văzut că presa locală insistă cu poze, schițe și machete pe care, mai mult ca sigur, nu le-au inventat ziariștii, ci le-au fost livrate spre publicare. Asta înseamnă că șefii județului n-au vorbit doar prin somn, ci visează în continuare chiar și după ce le-a sunat ceasul. Ba mai mult au senzația că ne-ar putea prinde pe toți în această iluzie deșartă care pare să nu se mai termine.
Ce i-a fătat mintea lui Ovidiu Crețu pe Dealul Cocoșului e un pârț pe lângă ce-și imaginează Radu Moldovan în Munții Bârgăului. Nu o amărâtă de pârtie de 600 de metri, ci un domeniu întreg pentru schi, pe zeci de kilometri. Nu un bazin cu 3 tobogane, ci un întreg parc acvatic și nautic. Nu pe câteva amărâte de hectare, ci peste 3 munți și 3 văi. O megajoacă de-a turismul, dar nu pe banii părinților ca-n copilărie, cu lego, animăluțe de plastic, cowboy și indieni, ci pe bani publici, prin birourile Consiliului Județean.
Acuma, să nu-nțelegeți că așa ceva n-ar fi mișto sau că nu s-ar putea face minuni pe la Dracula, Colibița sau Bistricior. Dimpotrivă, locurile sunt propice pentru sporturile de iarnă și odată tot se va apuca cineva să le exploateze. Ce vreau să spun, și spun de ceva vreme, e că nu mai cred în vorbele oamenilor politici de azi, ci doar în faptele lor. Că nu mă mai lasă nici inima și nici mintea să mai fiu atât de prost cum am fost atâția ani până acum. Când umblam ca spirtul după Crin Antonescu prin ruinele hotelului de la Colibița și-mi sclânteam degetele din viteza cu care notam ce-o să facă el acolo ca ministru al tineretului și sportului. Sau când măsuram cu pasul dacă e destul de lată pârtia din Wonderland, ca să nu se bulucească schiorii pe Dealul Cocoșului.
În ultimii 20 de ani, lătrăii ăștia care ne conduc n-au fost în stare să facă un teren de tenis cu piciorul, măcar așa cum ne făceam noi cu cretă, când eram mici. Dar din glandă ne-au prostit cum au vrut. Și-acum vor să-i credem că fac ei, tot ei, nu alții, domenii peste domenii pentru sport și turism. Puui, mira-s-ar lumea de ei și de noi că putem îndura atâta vrăjeală.
Nu zic, Radu Moldovan nu e Ovidiu Crețu și Ovidiu Crețu nu e Radu Moldovan. Dar până la urmă fac parte din aceeași echipă. O echipă care joacă, deocamdată, doar din gură, pe marginea terenului. Când vor intra la bătaie și vor trece de faza proiectelor de toate felurile, atunci ar mai trebui băgați în seamă. Până atunci, hârtie de budă putem face cu studiile lor de rahat.
Adrian Linca
Ultimele comentarii