Mai e mult până-n viitor?

Este cunoscut rolul școlii în viitorul oricărei societăți.

Trebuie să declar de la bun început că am încheiat cariera didactică cu regretul de a nu vedea ”luminița de la capătul tunelului”. Întreg drumul parcurs era pavat cu speranțe. Nu știu dacă acestea sau alte determinări au adus și schimbări, dar viitorul se lasă încă așteptat în complexul proces al pregătirii tineretului și adulților.

Asistăm deja de două decenii la ameliorarea condițiilor din domeniu. Dezbaterea politică se încrâncenează. Multe variante și completări ale Legii Învățământului au însumat în jur de 30 de forme și modificări. Cel mai recent proiect, acela al grupului de lucru Miclea, nu a convins. Forțele aflate la guvernare alimentează noi contestații. Mai prejos nu se lasă nici sindicatele. Masa celor care trebuie să fie consultați, corpul didactic, părinți, cei interesați în valorificarea forței de muncă calificate și, nu în ultimă instanță, elevilor și studenților ”nu le-a venit rândul a se pronunța”.

Educația fizică și sportul – nu mai este cazul să pledăm noi – sunt parte integrantă a procesului de devenire a viitorilor componenți sociali. Societatea modernă nu le mai exclude, niciunde, din proces. Chiar dacă situația actual configurată la noi, dar și proiectele în conturare, le minimalizează prezența și implicit aportul în prefacerea didactică.

Cu toții realizăm situația economică îngrijorătoare pe care-o traversăm, ca de altfel și în alte țări. Dar aceasta impune cu atât mai mult reforma în învățământ, cel puțin în plan teoretic (normativ) pentru a grăbi aplicația atunci când materialicește va fi posibil. Sunt numeroase problemele la care trebuie răspuns: structura și funcționarea, formarea și perfecționarea cadrelor didactice, conturarea comenzii sociale asupra nevoii de cadre calificate, curricula procesului de învățământ, controlul calității procesului realizat, ”stârpirea” subfinanțării sistemului ș.a.

Întreaga reformă, impusă de împrejurările actuale, trebuie legată în primul rând de condiția personalului didactic. Plecând de la selecția tinerilor cu chemare, salarizarea contra dezertării din profesie, o reparație a poziției în ierarhia valorilor sociale, mai multă ”liniște” în sistem pentru lucrul temeinic al cadrelor didactice, perfecționarea în exercițiul funcțiunii ș.a. Revalorizarea condiției materiale a cadrelor didactice dă o dimensiune crucială, determinantă pentru succesul Reformei.