Nu cred deloc în varianta unei societăți pe acțiuni, ca idee salvatoare pentru Gloria în 2011. Ci ca o transformare firească, necesară la un moment dat, când nu va mai fi Pădureanu. Sigur că organizarea actuală, ca o societate non profit, pe lângă care mai gravitează alte câteva societăți cu mai mult sau mai puțin profit, nu mai poate continua multă vreme. Sunt expirate multe dintre mecanismele unei astfel de structuri și ele nu mai pot fi acordate cu nevoile din economia europeană.
Însă, unul dintre secretele reușitei bistrițene în domeniul fotbalului a fost tocmai această formă de organizare. Poate chiar cheia rezistenței Gloriei în prima divizie din 90 încoace. Mâna liberă acordată președintelui Jean Pădureanu, decizia și încrederea unanimă încredințată Lordului, care a făcut ce-a știut el pentru binele echipei, au fost esențiale până acum.
Cu mijloace ortodoxe sau neortodoxe, legale sau la limita legalității, transparente sau mai puțin transparente, Pădureanu a ținut echipa în prima ligă. Luptându-se cu toate armele într-o junglă extrem de deasă cum a fost și probabil va mai fi fotbalul românesc. Nu cred că o societate pe acțiuni sau un SRL cu mai mulți acționari în care să-și fi băgat nasul și alții ar fi dat aceleași rezultate. Și sunt aproape convins că vremurile astea grele ar spulbera în doi timpi și trei mișcări orice alt formă de organizare a clubului.
Dacă-i impunem lui Pădureanu fiecare pas prin AGA sau printr-un Consiliu de Administrație adevărat (nu de formă cum e cel actual), ne putem lua adio de la fotbalul mare. Orice investitor, fie el suporter de rând care cumpără o acțiune vrea profit, vrea putere de decizie, vrea performanță. După părerea mea, astea nu se puteau realiza până acum la Bistrița mai mult decât în stilul lui Pădureanu. Și nu o să se poată nici în următorii ani, la cum evoluează lucrurile în România.
Investitorii vin, bagă și așteaptă să scoată repede. Din Gloria Bistrița, adică dintr-un club plasat acolo unde se agață harta în cui, se pot da doar tunuri la ora asta. Nici cadrul economic din România, nici puterea financiară a locurilor, nici mediul fotbalistic din țara noastră nu îmbie la o afacere profitabilă și performantă într-un cadru perfect transparent și legal.
Dacă vrem să o luăm de la început, să radem tot și să construim un club după standarde occidentale, atunci să dăm undă verde societății pe acțiuni. Însă nu avem nici o garanție că șacalii nu vor dărăburi și ucide prada cât ai clipi, fiindcă se vor găsi destui flămânzi care să dea târcoale Gloriei. Și-apoi există riscul să ne chinuim la fel într-o economie bolnavă cum e a României și să riscăm să nu mai ajungem niciodată în Divizia A.
Însă, dacă vrem să ne mai folosim de Jean Pădureanu câte zile va mai avea, de experiența lui uriașă, de relațiile și de iscusința lui ieșită din comun în acest domeniu, atunci ar trebui să lăsăm lucrurile așa cum sunt. Măcar până se va mai înzdrăveni un pic mediul economic general. Și să-i dăm o mână de ajutor exact ca unui bunic care ne poate învăța multe, care ne duce copiii la grădiniță, care are grijă de casă, dar care nu se mai descurcă cu pensia. Să-l lăsăm în pace pe Pădureanu. Să nu-l îmbătăm de cap la 75 de ani, dacă mai vrem câțiva ani de fotbal în prima ligă. Și-apoi, după ce nu va mai fi, avem vreme de experiențe și manevre de toate felurile, că oricum nu vom mai reuși vreodată să ținem fotbalul bistrițean acolo unde l-a ținut el.
Adrian Linca
Ultimele comentarii