Daum a greșit selecția, sistemul, meciul, federația și țara cu care s-a legat la cap. O țară de nebuni, care acum crede că a avut o echipă genială și că neamțul a făcut-o praf.
Da, România a jucat prost cu Muntenegru. Dar nu mai prost decât a făcut-o în ultimul meci cu Albania, de pildă, la europene. De atunci n-au trecut nici 3 luni, iar cu antrenor nou, nici jumătate. Dacă l-am așteptat pe Daum ca pe Cristos să vină pe ape și să ne scoată campioni mondiali, înseamnă că avem nevoie de antrenori pe creier, nu pe terenul de fotbal.
Să ne calmăm un pic și să luăm tunurile de pe selecționer. Cu un gram de luciditate, ne puteam imagina dinainte că orice antrenor străin ar veni are un handicap major în primele luni. Nu ne știe, nu ne cunoaște, pe noi ca popor, pe ăia, ca jucători.
Dacă despre România, în general, ar fi putut învăța la istorie că-i o țară de nimic, care a inventat termenul de insurecție în loc de trădare împotriva țării lui în 44, despre Hoban și Bicfalvi ce dracu să știe. Că doar nu există nici măcar vreun chibiț întreg la minte care să se uite la meciurile lui Hapoel Beer Sheeva sau la FC Tom Tomsk, unde joacă ăștia 2.
Atras de ultimii bani pe care i-ar mai putea produce înainte de pensie, a acceptat să fie parașutat într-o lume defectă. Nu i-a trebuit mult să înțeleagă că jucători ca Adi Popa sau Torje nu pot fi titulari în nicio națională de pe planeta asta. Și s-a gândit, greșit de altfel, că ăia care joacă unde nu-i vede nimeni ar fi mai buni. N-avea cum să-și bage-n cap tot istoricul fotbalului românesc, într-o lună și jumătate, să simtă ca tot românul ce înseamnă Hoban în ghete, ce poate Moți sau Stancu pe teren.
S-a adaptat cum a putut presei de pe la noi și a încercat să-și țină sub control imaginea. Într-o lună, asta a reușit, suficient pentru început. Nu-i puțin lucru să ai un dialog civilizat cu Gigi, Meme și ăilalți pușcăriași și pușcăriabili de prin fotbalul nostru.
Apoi a văzut niște meciuri de prin campionat și niște dividiuri din trecut. În viteză, că dădea meciul peste el,a făcut o formulă de echipă ca-n vremurile lui bune, cu tot ce știa mai bine despre fotbal. Nu cu experimentele de azi, cu fițoșenile astea de sisteme care toate par să dea greș.
N-a jucat pe margini. Să-i fie rușine! Dacă juca pe margini, băteam cu 5-0. De parcă n-a jucat Stancu, Adi Popa, Torje și ăilalți tot pe margini în ultimii 5 ani.
Pe margini s-au pe centru, la Cluj sau la București, cu Muntenegru sau cu China, cu Daum sau cu Mourinho, deocamdată tot niște fotbaliști de doi lei avem și o națională de căcat. Pentru că n-avem nicio strategie, nicio concepție, nicio idee, despre sistemul în care ”să joace” tot sportul românesc, nu doar naționala de fotbal. Mai existăm doar prin rămășițele unei filozofii comuniste, rea sau bună, dar care a produs sport de performanță. Se termină cu generațiile care au simțit atunci ce înseamnă sportul cu adevărat și gata. N-am pus nimic în loc, nu continuăm cu nimic.
Dar sfătoși suntem la maxim. Toți povestitorii de la televizor îi dau lecții neamțului și-l tăvălesc prin pesmet, cum n-au făcut niciodată cu Iordănescu, Pițurcă sau Răzvan Lucescu. Știți de ce? Pentru că nu-i prieten cu ei, că nu se știu, că n-au făcut niciodată vreo cumetrie împreună, nici măcar nu s-au dat de el pe holurile federației. Și le dă mâna să-l certe, că n-au nimic în comun cu el. L-au așteptat cu toții la prima cotitură, nimeni nu i-a zis nimic înainte. Și după primele 90 de minute, zbaang, direct în mufă.
Bine, n-o fi nici Daum vreo minune de antrenor. Asta-i clar. Dar cred că defectul cel mare e la noi. Noi furăm mai mult curent, nu el!
Adrian Linca
foto: sport.ro
Ultimele comentarii