Înregistrarea cu Giovani Becali în care el se numește „mafiotul”, „cel care dă șpagă 1 milion” când își parchează mașina i-a uns pe suflet pe români, după condamnarea de marți. E exemplul perfect al șmenarului care a făcut averi după `90, profitând din plin de lipsa legilor clare din țara asta. E exemplul perfect al românului șmecher care a făcut munți de bani, fiind doar puțin mai „deștept” decât restul lumii, fentând statul. E echivalentul celor care au pus mâna pe fabrici, clădiri, restaurante, hoteluri într-o țară de oameni de rând, care încă se bucurau de Coca-Cola.
Manevra fraților Becali a fost una simplă și făcută în cârdășie cu cluburile. Au prezentat contracte de transfer false la FRF sau au cedat drepturile federative ale jucătorilor către firme din Olanda. O mare parte din suma reală pe care se vindeau jucătorii se pierdea în firme fantomă iar impozitul plătit la stat era mult mai mic. În păcăleala asta au fost implicați și mai mulți președinți de club, printre care și Jean Pădureanu.
Acum, orice om înțelege că n-avea cum să știe Jean Pădureanu cum să facă inginerii financiare, n-avea cum să știe de off-shore-uri din Insulele Virgine și de alte manevre de astea. De altfel, el nici nu se ocupa de actele clubului, după cum a recunoscut și Ioan Horoba, mâna lui dreapta la momentul acela. Asta nu înseamnă că nu e vinovat, chiar dacă e mai puțin vinovat decât ceilalți și a câștigat și mai puțini bani de pe urma transferurilor, bani pe care, cel mai probabil, i-a băgat tot în club. La negru, la gri, cine mai știe cum, într-o țară în care foarte multe firme supraviețuiesc și în 2014 cu bani la negru, că n-au cum altfel.
Legal, Jean Pădureanu e vinovat, pentru că a semnat acele acte prin care se fenta statul. Moral însă, mai puțin. Se spune că în viață plătești, mai devreme sau mai târziu, pentru ce ai făcut. În general, așa e. Intangibilii, greii României, greii fotbalului, cei care i-au sfidat pe români atâția ani, „șmecherii, mafioții” care nu bagă în seamă pe oricine când coboară din Rolls Royce – vorba lui Giovani – aproape toți plătesc. De la Năstase la oamenii de fotbal.
Doar că Jean Pădureanu n-a fost niciodată așa. El n-a coborât din Rolls, n-a sfidat lumea, a avut bun-simț întotdeauna, i-a lipsit aroganța, deși mulți ani a fost mai tare decât oricine din județul ăsta. Nu s-a rupt în figuri, n-a umilit jurnaliști în direct. Poate a ciordit statul, dar nu mai mult decât au făcut-o alți milionari din Bistrița-Năsăud. Și a dat ceva înapoi, ne-a dat emoțiile unui meci de fotbal. Poate pentru mulți nu înseamnă nimic, dar pentru noi, microbiștii, e esențial.
N-aș fi niciodată de acord să apărăm un infractor condamnat, justiția e justiție. Dar cred că a avea mai mult de câștigat, ci toții, dacă ne-am aminti bunele lui Jean Pădureanu. Care sunt infinit mai multe decât cei 112.000 de dolari cu care a păgubit statul.
Augustin Danci
Ultimele comentarii