Învierea

Cu aproape cinci decenii în urmă, draga de ea, Gloria noastră activa în divizia secundă, „seria moldavă”. Ultimul meci înainte de clasamentul final. Joc la Suceava, în compania echipei locale. Cine pierdea retrograda. Antrenor la bistrițeni, vestitul la acea vreme, Gil Mărdărescu. Pregătirea jocului ca la carte. Prima repriză, numai cu senatorii echipei, se încheie 2-0 pentru gazde.

La pauză, în vestiare, o liniște mormântală. Gil nu-și face apariția. Într-un târziu, nea Dany ”“ un fel de Horoba arhaic ”“ pătrunde în vestiar, bolborosește ceva, jucătorii nu înțeleg și-l întreabă: „Ce e, nea Dany?” El, cu privirea-n pământ, glăsuiește din ce în ce mai răspicat: „A plecat, și-a luat valiza și-a plecat la gară! A zis că-i este rușine cu voi, că nu faceți două parale”¦ sunteți niște momâi fără vlag㔦 Nu vrea să vă mai vadă niciodată!” „Păi ăsta-i om, să ne lase așa, în momentul crucial pentru onoarea Bistriței? Băieți, intrăm pe teren, facem tot ce putem și pe urmă ne vom judeca noi cu acest domn Mărdărescu! Să știe el cu adevărat cine suntem noi”¦ Dumnezeu să ne ajute!”

Se termină meciul, după o dispută în teren rareori văzută. Mobilizare generală. Întrajutorare. Marcaje și demarcaje. Curse, centrări și goluri. 3”“2 pentru bistrițeni la final.

În vestiar, bucurie fără margini. Jucătorii exultă, nea Dany este în prag de a fi sufocat de învingători. Și, peste această hărmălaie, un glas de tenor prea bine cunoscut consfințește tabloul: „Vă felicit, băieți!” Era Gil Mărdărescu, regizorul celor întâmplate și neîntâmplate cu concursul ispravnicului Dany.

Bistrița i-a întâmpinat pe posibilii corijenți parc-ar fi fost premianți!

Știți ce-nseamnă învierea și apoi înălțarea în sport?

De la credință începe performanța!