Interviu, Paul Anton: După un sezon pe muchie de cuțit, încununat cu o promovare, mijlocașul bistrițean se pregătește de debutul în prima ligă maghiară!

În recent încheiatul sezon al ligii secunde din Ungaria, bătălia pentru cel de-al doilea loc promovabil pe prima scenă fotbalistică maghiară s-a disputat până în ultima etapă de campionat. Cu trei manșe rămase de jucat până la finalul competiției, cei de la ETO FC Győr, formația bistrițeanului Paul Anton, se aflau pe cea de a treia poziție în ierarhia eșalonului secund, loc care nu asigura accederea în prima ligă.

În penultima etapă, Győr avea să întâlnească ocupanta locului secund la acea vreme, Vasas, într-un meci disputat pe teren propriu, decisiv pentru stabilirea celui de al doilea loc promovabil. Cu o prestație consistentă din partea lui Paul în acel joc, chiar dacă cei de la Győr s-au văzut în două rânduri conduși pe tabelă, aceștia au revenit de fiecare dată, terminând partida în avantaj și asigurându-și astfel, practic, promovarea pe prima scenă fotbalistică a Ungariei.

Pion de bază în echipa celor de la Győr: 29 de meciuri, 2 goluri și 4 assist-uri!

De altfel, pe toată durata campionatului, Paul Anton a fost un pion de bază al formației maghiare, având un aport important în revenirea celor de la Győr în liga întâi, după o pauză de nouă ani.

Integralist de necontestat, mijlocașul bistrițean a bifat 29 de prezențe din totalul celor 34 de meciuri jucate, doar o mică accidentare făcând ca acesta să nu prindă absolut toate partidele disputate. La finele sezonului avea trecute în cont 2 reușite și 4 pase decisive, iar senioritatea și vasta experiență acumulată de-a lungul carierei i-au facilitat în repetate rânduri titulatura de căpitan al echipei, fiind unul dintre cei mai apreciați jucători, atât de conducerea clubului, cât și de vestiarul echipei maghiare.

Recent întors în Ungaria, unde cei de la Győr au reluat pregătirea, Paul Anton, la cei 33 de ani ai săi, e într-o formă excelentă, gata să atace amicalele planificate pentru perioada imediat următoare, cât și primele meciuri ale viitoarei stagiuni a campionatului maghiar.

Salut, Paul! Așa, “de încălzire”, spune-ne cum ți-ai petrecut recent încheiata vacanță? Știu că ai fost o bună perioadă pe acasă, prin Bistrița. Ai reușit să-ți tragi sufletul suficient după sezonul solicitant ce l-ai avut?

“Salut! În general toate vacanțele mele au legătură cu Bistrița. Revin cu plăcere în oraș. Oriunde am fost, primul meu gând a fost să mă întorc acasă, la familie, la prieteni, așa că și de data aceasta tot la Bistrița am fost în cea mai mare parte din vacanță, iar în rest, am avut parte, scurt, de o săptămână cu familia, în Grecia. Cam asta a fost toată vacanța mea.”

Știu de asemenea și de pasiunea ta pentru pescuit? Ți-ai satisfăcut acest hobby în scurta pauză competițională? Vreo captură demnă de evidențiat?

„Da, văd că ești bine informat! Într-adevăr îmi place foarte mult să pescuiesc, mă relaxează, mă deconectează de la treburile cotidiene. În vacanța aceasta nu am reușit însă să merg, dar recunosc că în timpul sezonului trecut am mai avut timp și de câteva partide, iar fiinad și în Ungaria, o țară renumită pentru lacurile și peștii capitali pe care îi au, chiar am făcut câteva partide frumoase, aici, lângă Gyor.”

Să trecem la ceea ce “ne doare” pe noi mai tare: fotbalul. Ai avut un sezon pe muchie de cuțit, încununat cu o promovare decisă în ultimele etape. Povestește-ne cum ai resimțit presiunea ultimelor etape și cât de mare a fost bucuria, odată terminat sezonul?

„Într-adevăr, a fost un sezon foarte, foarte dificil, deși în prima parte am început foarte bine, am fost multe etape lideri detașați, doar că pe parcurs am întâmpinat anumite probleme, am avut niște jucători care ne-au lipsit, iar, oarecum, asta s-a resimțit și în a doua parte de sezon, după cum bine se știe, returul de campionat fiind, în general, mai greu. Din păcate pentru noi am avut o a doua jumătate de campionat destul de slabă și am pierdut din avans. Am căzut chiar pe locul trei și la final, după cum bine știi, ne-a rămas o singură carte de jucat, ultimele cinci meciuri să le câștigăm pe toate, inclusiv derby-ul direct cu Vasas, ceea ce am și reușit. Îți dai seama, când s-a pus punct sezonului, bucuria a fost exponențial mai mare!”

Revii pe prima scenă fotbalistică a unui campionat național, cel al Ungariei, o competiție cotată de UEFA ceva mai bine decât campionatul intern al României. Ce așteptări ai de la viitorul sezon?

„Da, așa e. Din ce știu și eu e un campionat mai bine cotat, dar sincer, cred că mai degrabă prin prisma investițiilor. Momentan, nu mă pot pronunța exact dacă din punct de vedere al valorii este peste campionatul României, deși în ultimii ani, din câte știu, ei au cam avut echipe în grupele cupelor europene, iar aici mă refer la Ferencvaros. Vom vedea! Anticipez un sezon interesant!”

Mărturisesc că într-o discuție recent avută cu unul dintre colegii tăi din fotbalul mare, acesta remarca faptul că ești printre puținii jucători români în activitate cu multe sezoane bifate în afara granițelor fotbalului românesc, sezoane în care ai fost om de bază de fiecare dată! Există o rețetă a succesului pentru a rămâne relevant și căutat de echipele din afara granițelor? Personal, ce le-ai recomanda celor care lasă campionatul intern pentru competițiile externe?

„În primul rând, cred eu că seriozitatea, ambiția, implicarea, pentru că peste tot pe unde am fost m-am implicat foarte tare, în sensul că nu am mers doar să urmăresc banii și să-mi văd de treabă. Am încercat să mă implic, să le înțeleg cultura, să mă apropiu de vestiar, de jucători, iar lucrul acesta cred că m-a ajutat foarte mult. Iar apoi, faptul că nu am avut parte de accidentări; am fost un jucător care a fost constant în apariții. Aici cred că s-a făcut diferența: am avut continuitate mereu.”

Alături de Ganea, ultimul bistrițean al Naționalei: „Nu cred că mai e cazul!”

Împlinești anul următor 34 de ani. Crezi că e deja exclus să te vedem pe viitor în campionate și mai puternice decât cel al Ungariei? Dar referitor la echipa națională? Bănuiesc că nu ai dat încă uitării o potențială revenire în prima reprezentativă a țării!

„Ști cum e asta cu echipa națională; atâta timp cât încă ești în activitate, normal că îți dorești și vrei, doar că nu cred că mai e cazul, deoarece actuala generație chiar e una talentată din ce văd, inclusiv în cadrul acestui European au reușit să facă rezultate bune. Cred că s-au închegat destul de bine, sunt jucători tineri, care, la fel, joacă în afara României și sunt constanți, deci nu cred că se va mai pune problema de echipa națională pentru mine. Iar referitor la un transfer într-un campionat mai important decât cel al Ungariei, nu știu … Cum ziceam anterior, îmi doresc, atâta timp cât evoluez, să o fac cât mai sus. Momentan mă simt foarte bine fizic, n-am avut parte de accidentări grave, deci dacă se va ivi o oportunitate, deși destul de greu – ști și tu, în fotbalul actual, jucătorii trecuți de 30 de ani nu prea mai au o foarte mare căutare întrucât acum se pune mai mult accent pe parte comercială a fotbalului, pe jucătorii tineri, cei talentați și cu potențial – atâta timp cât sunt în activitate voi urmări mereu să joc la un nivel bun.”

Dacă tot am adus în discuție naționala țării, îți propun să-mi dai un feedback onest, din proprie perspectivă, cu privire la evoluția României de până acum la Euro. Unde crezi că se va opri România la acest European?

„Pai ce pot sa zic … Sunt foarte încrezător în echipa națională și nu o spun doar acum, prin prisma rezultatelor. Chiar am vorbit cu câțiva băieți și înainte de Euro, le-am urat succes, pentru că mai am prieteni care joacă, încă sunt acolo, la echipa națională. Discutând cu aceștia, vedeam încrederea pe care o au în ei, în grupul pe care l-au format. Ei chiar cred pe deplin în treaba aceasta cu familia și coeziunea grupului pe care l-au format și eu zic că acest aspect se reflectă în jocul lor, în entuziasm, în ambiție, în dorință, în tot ceea ce au arătat pe durata acestor ultime două meciuri. Mie unul mi-a plăcut foarte mult! Mi-a plăcut și meciul cu Belgia, chiar dacă, trebuie să fim sinceri, am întâlnit o națională cu valoare, de talie mondială, care e obișnuită cu asemenea prezențe la turneele finale, cu meciuri cu miză, și totuși am avut șansele noastre. Dacă eram mai eficienți puteam scoate un rezultat pozitiv, dar eu cred că vom face o figură frumoasă, vom reuși să ieșim din grupe și vom trece ulterior și de următoarea fază eliminatorie. Eu văd echipa națională capabilă să ajungă până în sferturi. Chiar cred că se poate întâmpla acest lucru!”

Eternul subiect de interes comun – Gloria: „Da, am anticipat această întrebare.”

Nu pot să nu îți aflu părerea cu privire la fotbalul bistrițean. Ai urmărit ultimele meciuri cu miză al Gloriei. Cu ce impresie ai rămas?

„Da, am anticipat întrebarea aceasta. Într-adevăr, cred că sezonul trecut am văzut undeva la 30%-40% din meciuri pe internet. Am fost în mod direct aproape de parcursul echipei, să zic așa. Nu am urmărit doar desfășurarea rezultatelor. Mi-aș fi dorit foarte mult să reușească promovarea, însă din păcate, după cum e și sistemul acesta în care nu e de ajuns în timpul sezonului să fii cel mai bun și să îți câștigi seria detașat, meciurile importante sunt cele de la baraj, iar ei, din păcate, au clacat, nu au reușit să și promoveze, cum cred că, de altfel, toată lumea își dorea.”

Ai crescut sub îndrumarea domnului Băbuțan și cunoaștem relația ta strânsă de prietenie cu acesta. Ce crezi că i-a lipsit din nou dânsului, pentru a promova echipa în eșalonul secund?

„Așa e! Am crescut sub îndrumarea lui. Pot spune că îi datorez foarte multe, iar în cariera mea, consider că a avut un aport foarte important. Pot fi considerat subiectiv vorbind despre el acum, dar eu cunoscându-l și știind dorința lui pe care a avut-o din totdeauna, de a reuși la Bistrița, cumulat cu planurile pe care le avea, renunțând totodată la o situație foarte bună avută la Galați, atât sportivă, cât și financiară și venind în al treila eșalon, nu știu câți ar fi procedat la fel, ținând cont de situația în care era clubul. Cu toate acestea s-a alăturat echipei, iar din punctul meu de vedere cred că și-a făcut treaba foarte bine. E clar că nimeni nu e perfect și cu siguranță se puteau face unele lucruri mai bine. El doar a administrat un buget în care a trebuit să se încadreze și consider că – repet, știind câtă dorință și pasiune a pus, chiar vorbind cu el destul de des, era prezent la birou inclusiv în zilele de sărbătoare, venea primul și pleca ultimul – din punct de vedere al efortului investit, nu poate să-i reproșeze nimeni, nimic. Într-adevăr în sport, în fotbal în general, până la urmă vorbesc rezultatele. Ei au avut un obiectiv pe care din păcate l-au ratat și atunci s-au luat anumite decizii pe seama cărora și el a avut de suferit. Însă repet, știu cât de mult și-a dorit să vină acasă, să reușească consolidarea unui proiect frumos, în primul rând pentru Bistrița și locul de unde a plecat și care i-a oferit și lui foarte multe. Din păcate, nu a reușit. A reușit însă în alte părți! Acasă totuși nu a fost să fie, deși știu că a făcut multe sacrificii cu scopul de a aduce Gloria, în viitorul apropiat, cel puțin în Liga a 2-a.”

Îți știm poziția vis-a-vis de o potențială revenire la Gloria. Ai spus-o în repetate rânduri că ți-ar plăcea să te retragi din activitatea fotbalistică acasă, la Gloria. Multor bistrițeni le-ar cădea excepțional de bine o reîntoarcere a ta pe Stadionul Municipal. Să presupunem că Gloria s-ar afla în continuare, peste ani, într-un impas similar cu cel de azi. Crezi că ai accepta să-ți dedici un an Gloriei fără a fi remunerat?

„În primul rând nu aș vrea să pornim discuția de la aspectul financiar. În principal e vorba despre nivelul la care se află momentan clubul și cu tot respectul, nivelul la care încă sunt eu ca și jucător. Indiferent de aria de activitate, nu doar în fotbal, cred că oricine își dorește să lucreze, să evolueze la un nivel cât mai înalt, mai ales atâta timp cât e sănătos și are continuitate. Și în cazul meu, nu a fost niciodată discuția de bani, ci despre nivelul meu curent de performanță fotbalistică. Așa e, am mai declarat și în trecut și susțin în continuare că e un vis de al meu, și îmi doresc, mai devreme sau mai târziu, să mă întorc la Bistrița, doar că de fiecare dată când s-a adus în discuție acest aspect, – mai mult așa în presă, pentru că nu a fost niciodată vorba de un interes din partea clubului – era în momentele în care eu ba eram în Rusia, ba mă aflam în Liga 1 la Dinamo, chiar și acum, eu fiind în prima ligă a Ungariei, la un nivel foarte bun zic eu. Concludente sunt aceste aspecte, nu s-a pus problema de bani. Ați văzut și jucătorii mari, chiar dacă ajung la o vârstă, tot caută să joace la un nivel bun. Nu cred că la ei e vorba de partea financiară, însă își doresc să joace la un nivel profesionist cât mai înalt. Și clar, în momentul în care voi simți că nu mai pot juca la stadiul în care mă aflu astăzi și se va pune problema să vin la Bistrița, chiar dacă va fi într-un eșalon inferior, – deși îmi doresc din tot adinsul să văd Gloria din nou echipa puternică de care se temeau toate cluburile din România, și cred că orașul merită lucrul acesta și poate susține o astfel de echipă – categoric mă voi întoarce și nu cred că remunerația mea va fi un impediment, asta e clar.”

Tiberiu Titieni

 | 1.883 vizualizări

Author: Adrian Linca

Share This Post On

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *