În genunchi în fața sorții
Reghin. Stadionul Avântul. Cu aproximativ o oră înaintea începerii marelui meci. Tribunele se încovoaie de spectatori. Au depășit cu mult limita admisă. Pe o punte ce abia se ține în doi țăruși, lumea încearcă să intre prin spate. Nu se mai poate, însă. Ei, cei care au dat 50 de lei pe bilete, stau cu ele în mână. Forțele de ordine nu pot fi înduplecate. Pe stadion, isteria atinge cote alarmante, se simte în aer. Pentru mulți dintre cei aproape 5000 de spectatori este, probabil, evenimentul vieții. Așteaptă, probabil, începerea meciului. Sau cel puțin asta lasă să se creadă. Apoi, dintr-o dată, devin hipnotizați. Apare el. Într-un costum și cu un ceas care probabil costă la un loc cât salariul lor pe un an, mai-marele latifundiarilor din România desparte mulțimea în două, de o parte și de alta. Camerele se întorc brusc spre el, nimic din ce se întâmplă pe acel stadion nu mai contează. Toate privirile sunt focusate spre Gigi Becali, care radiază, are acea aură de intangibil, sfătos, care-l protejează și care atrage. Efectul e miraculos. Lumea uită de foame, de problemele de acasă, de cât fură politicienii, uită și de ce a venit la stadion. Este șansa vieții lor, a fiecăruia din cei prezenți, să-l vadă în carne și oase, să facă o poză cu el, să ia un autograf sau chiar să-i smulgă o propoziție. Urmează apoi imprevizibilul. Împins de dorința mulțimii de a-l vedea și admira, Becali se urcă pe masă. Este așa cum se crede, deasupra tuturor, cu mâinile ridicate și în uralele fanilor, care, săracii, se numesc români. Ei, care de 18 ani blamează și înjură sistemul, se plâng de sărăcie și speră în continuare la o viață mai bună, au căzut în mrejele machedonului care își postează pe site citate din Friedrich Nietzche și combină fotbalul cu religia și politica. De fapt, probabil ăsta e și secretul, cele trei elemente combinate, la care se adaugă fascinația banilor și aroganța, rezultând atragerea ca un magnet a mulțimilor.
În fine, meciul de fotbal dintre Gloria și Steaua a fost can-can pe lângă apariția lui Becali. Cert e că, dacă românii savurează spectacolul ieftin cu actorii ultra-bogați și se umilesc în fața infatuării lor, își merită soarta pe care și-o plâng de aproape două decenii.
Ultimele comentarii