Gabriel Deac este unul din cele mai bune produse ale fotbalului local din ultima vreme, cu peste 50 de meciuri în prima ligă românească, o Cupă și o Supercupă a României în palmares, toate în tricoul celor de la FC Voluntari.
Bistrițean 100%, născut la 26 aprilie 1995, s-a îndrăgostit de mingea de fotbal încă de mic copil, când fratele mai mare, Ionuț, arbitru în Campionatul Județean, îl ducea meci de meci să vadă Gloria în Liga I.
Serios, muncitor și respectuos, cum îl recomandau toți cei ce-l cunosc, cu un caracter ales, s-a impus repede între colegi, fiind mai mereu golgheter în grupele de juniori. La nici 17 ani face pasul spre performanță, părăsind Bistrița și ajungând în curtea Academiei lui Hagi. De aici viața lui s-a schimbat complet, iar acum, fiind în cantonamentul echipei sale din Slovenia, a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări.
Povesteste-ne de unde pornește pasiunea pentru fotbal?
Fratele meu, Ionuț, mă ducea încă de la 4 sau 5 ani pe stadionul Gloriei, unde am devenit suporterul echipei. La nici 7 ani, tatăl meu m-a dus la o selecție organizată de profesorul Barta la Liceul Sportiv. Îmi amintesc că unul din motivele pentru care îmi plăcea să merg la fotbal era și ca să scap de teme (spune el amuzat). A urmat o perioadă foarte frumoasă, cu multe turnee interne și internaționale de copii și junori în care mereu îmi plăcea să marchez și să devin golgheter.
Cum a fost despărțirea de orașul natal și mutarea la Constanța?
A fost greu la început, un ardelean la sudul țării, dar cu ajutorul colegilor m-am acomodat destul de repede. Dorul de familie m-a făcut de multe ori să regret, dar pasiunea și dragostea de fotbal m-a împins să merg înainte mereu. La Academie am reușit să câștigăm două campionate de juniori republicani, iar personal am luat un titlu de golgheter al acestei competiții. “
Cum a fost debutul în fotbalul mare?
Am trecut la seniori când Viitorul m-a împrumutat la divizionara secundă pe acea vreme, FC Voluntari, unde în sezonul 14-15 am jucat 25 de meciuri și am reușit 6 goluri. Vreau să remarc ajutorul mare primit la acea vreme de la Dinu Todoran, care era antrenor second și jucător, m-a luat sub aripa lui și m-a ajutat să fac mai ușor această trecere. Primul joc titular a fost cu Academica Pitești, un meci decisiv pentru promovare, în care am fost declarat omul meciului.”
Ai fost alături de Budescu, golgheterul Cupei 2016-2017. A fost acel moment cel mai important al carierei tale de până acum?”
Da, cu siguranță a fost cel mai fericit moment al carierei de până acum, câștigarea Cupei României. A fost ceva extraordinar, au trecut două sau trei zile până să realizez acest lucru. Titlul de golgheter a fost bonus.”
Ai jucat împotriva celui care te-a lansat în fotbalul mare, Gheorghe Hagi, în Supercupă, și ai câștigat. Cum a fost?
Am avut ambiție și motivație în plus. Domnul Hagi m-a felicitat atât după acel joc, cât și cu alte ocazii. Vreau să-i mulțumesc și pe această cale pentru tot ce mi-a oferit. Fără sprijinul dumnealui nu ajungeam la acest nivel.
Tânăr, de succes și burlac… urmează o bistrițeancă sau inimă ta va rămâne în sud?
(Râde) Nu am făcut niciun plan în acest sens, când va fi, va fi. Nu contează zona de unde provine, contează să aibă un caracter frumos, și să mă susțină în viața sportivă, care nu este deloc ușoară. Aștept oferte.
Cum vezi viitorul carierei? Și spune-ne dacă te vei întoarce la Bistrița, mai ales având în vedere noile proiecte ale Gloriei.
Obiectivele mele se leagă de a juca la FC Voluntari sau la o echipă cu pretenții, fie din țară sau din străinătate. Unul din regretele mele pe plan sportiv este că nu am reușit să joc pe stadionul Jean Pădureanu din Bistrița, pentru că visam asta de când eram copil și mergeam la meciurile Gloriei. Dacă noul proiect va fi unul de succes, m-aș întoarce acasă cu dragă inimă.
Bogdan Florea
Ultimele comentarii