EXCLUSIV: Am filmat acasă la Jean Pădureanu! Vezi unde și cum trăiește ”žLordul”! (VIDEO/FOTO)

Despre Jean Pădureanu s-a scris și s-a vorbit în ultimii 25 de ani mai mult decât despre oricare alt bistrițean. A fost în prim-planul fotbalului românesc mai bine de două decenii și, alături de Gloria lui, a ajuns să fie cunoscut în toată România mai tare decât orice brand din zona Bistriței. De-a lungul timpului i-au trecut prin mâini zeci de milioane de euro, dar niciodată nu și-a pus problema să pună ceva deoparte pentru bătrânețe.

 „Pentru ce să fac asta? N-am copii, iar familia mea a fost Gloria. Era normal să bag toți banii acolo", spune Lordul, care și-a împrumutat clubul chiar și cu bani adunați din pensie. Trecut pe linie moartă de la clubul pe care l-a slujit cu mare devotament peste 50 de ani, Pădureanu simte acum greutățile unui pensionar, care trebuie să-și drămuiască foarte atent toate cheltuielile. Însă nu e într-o situație disperată, așa cum a lăsat să se înțeleagă Mircea Sandu, într-un material apărut recent într-un tabloid.

Ca să lămurească mai bine acest subiect, fostul șef al fotbalului bistrițean ne-a invitat la el acasă, ne-a povestit și ne-a arătat cum trăiește.

Apartament modest, primit înainte de Revoluție!

Jean Pădureanu va împlini luna viitoare 78 de ani și s-ar putea declara un pensionar mulțumit, dacă n-ar avea probleme mari de sănătate. Are un apartament cu două camere în centrul orașului, o pensie de 21 de milioane și prieteni peste tot, gata să-i dea o mână de ajutor în orice situație. Cel mai fidel dintre toți e Romică Grec, fostul lui coechipier din anii 65-70 și locotenent destoinic în toți anii în care a condus clubul.

 „Dacă nu ar fi Romică, nu știu ce m-aș face. El are grijă de tot, de casă, de cheltuieli, de mâncare, de medicamente”, spune nea Jean, bucuros că are un prieten atât de devotat. De altfel, Romică a făcut și cu noi toate oficiile de gazdă. Ne-a așteptat la scara blocului, ne-a condus sus, la etajul 2 al unui bloc de peste drum de Domus, acolo unde Pădureanu locuiește din 86. „Am primit apartamentul de la Weingartner și de la Șanta”, își amintește cel care în acei ani de Glorie ai fotbalului bistrițean putea avea la îndemână orice locuință din oraș.

Totuși, are doar un living, un dormitor, o bucătărie mică și o baie și mai mică. Locuința e mobilată destul de modest, sub așteptările oricăruia dintre noi. Livingul are două fotolii, o canapea, o comodă și o bibliotecă, dintr-un set de mobilă veche, probabil scumpă în vremurile comuniste, dar fără valoare azi. Singurul obiect mai de preț e o plasmă cu ramă albă, însă nu din ultimele generații.

Bucătăria e foarte sumar echipată, cu un aragaz clasic și un frigider simplu. Pe jos e parchet din anii 90, acoperit cu covoarele vremii. O scară îmbrăcată în lambriuri duce într-un hol extrem de strâmt, din care se intră într-o baie mică, de confort 2 sau chiar 3. Tot din hol se intră într-un dormitor destul de generos. Pe o latură sunt dulapuri din perete în perete, dintr-o mobilă veche, cu uși ce nu se mai închid. Pe alta e plasat un pat mare, cu câteva icoane deasupra lui. La picioare are un televizor destul de mic, adus mai aproape, în mijlocul camerei. Totul are un aer vechi, îmbătrânit, expirat, nevaloros și ești surprins la gândul că un om atât de influent ar putea locui acolo.

De unde a ieșit toată povestea cu sărăcia

După ce ne-a arătat apartamentul, nea Jean s-a așezat pe unul dintre cele două fotolii și, ajutat de Romică Grec, a început să ne povestească de unde a ieșit povestea asta legată de felul în care trăiește. „Mircea Sandu și Dumitru Dragomir voiau de multă vreme să-mi facă o rentă viageră. Nu doar mie, ci și altor conducători. Știau că n-am pus deoparte nimic. De aici a plecat. Poate nu fac bine că spun asta, că s-or răzgândi, cine știe. Dar ăsta e adevărul. Mircea Sandu a spus în ziar că mi-am vândut apartamentul ca să-mi iau medicamente. Nu e chiar așa.

Am avut un apartament la București, luat împreună cu soră-mea. L-am vândut și am împărțit banii. Am mai rămas cu vreo 10 mii de dolari, sau euro, Romică ce sunt ăia? Și Sandu m-a întrebat de ce l-am vândut. I-am spus, așa în viteză, că n-am cu ce să trăiesc, că de-aia l-am vândut. Dar n-aș vrea să mă plâng. Doamne ferește, m-ar bate Dumnezeu. Sigur că mă îngrijorează consumul de curent și întreținerea, cu toate că am pensie bună, 21 de milioane. Medicamentele sunt 9 milioane, cheltuielile la bloc aproape 8. Iau 24 de pastile pe zi, pentru diabet, inimă, spondiloză și pentru accidentul vascular pe care l-am făcut la București. Ar trebui schimbate și bateriile la stimulatorul cardiac, că sunt programat la primăvară. Mai am și niște datorii, dar mai am și de încasat niște bani de la Gloria, salariul pe vreo câțiva ani și vreo 20.000 de euro cu care am împrumutat eu clubul din pensie. Cam asta-i situația, ca să știe toată lumea”, ne-a mai spus Pădureanu, cu o sinceritate ieșită din comun”

În partea a doua a materialului despre Jean Pădureanu, veți afla cum vorbește despre conducătorii Gloriei de azi, despre Reghekampf și „cracii” Anei Maria Prodan, despre Sănmărtean și mulți alții cu care fostul președinte s-a intersectat de-a lungul timpului.

Adrian Linca

Augustin Danci






 | 1.872 vizualizări

Author: super-sport-administrator

Share This Post On

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *