După ce în meciul cu Franța am reușit să camuflăm jocul obștesc de baricadare cu fesele-ntre bare asezonat cu noroc la pește și ceva sclipiri personale și să-l prezentăm ca o strategie lucrată intens în ședințe de pregătire ultratacticizate, băieții conduși de pe bancă de Iordănescu i-au invitat pe elvețieni, adversarii din al doilea meci al grupelor, să se facă de plastilină împreună sacrificând un platou de nimici pe grătar serviți cu fondue-ul în poartă.
Să fim însă sinceri cu noi înșine: nimeni nu se așteaptă ca echipa României să joace un fotbal plăcut ochiului, cu faze de poartă legate și cu pase spectaculoase procesate cu precizie matematică și transformate în goluri de arhivă. Dar la fel de clar ne este faptul că, dacă au ajuns pe la Paris cu slănina-n steag, jucătorii noștri ar putea măcar să facă efortul de a prelua mingea fără ca aceasta să sară din ghete ca din titirez și de a intra pe teren cu o strategie ceva mai complexă decât un organism procariot.
Meciul a început ușor surprinzător în careul Elveției, Torje epuizându-și însă rapid rezervele de oxigen după un sprint pe partea dreaptă terminat cu o centrare ratată de Keșeru. Fraza anterioară conține deja termenii “epuizând” și “ratată”, care aveau să caracterizeze întreaga prestație a României în acest meci.
Imediat după startul contra vântului, elvețienii au pus piciorul pe minge și i-au împins pe ai noștri să execute o horă tradițională strâmtă pe linia porții. Adversarii nu s-au lăsat invitați mult și au împuns barajul șubred imaginat de Tata Șuiu, însă Seferovic a ținut cu tot dinadinsul să ne exemplifice în două rânduri în termeni fotbalistici ce efecte are asupra atacului o viață petrecută în neutralitate. Dacă prima dată și-a transformat piciorul drept în crosă de hochei și a șutat plat pe lângă poartă la o fază la care ne-au sărit morcovii din ciorbă (video), a doua fază s-a terminat după ce atacantul a fost la fel de letal precum un briceag elvețian din care-a rămas doar carcasa (video).
Într-un moment în care începeam să ne obișnuim cu strategia neapuistică așa cum te obișnuiești cu o coajă de popcorn care-ți intră între gingie și măsea, icoanele lui Iordănescu au început să lăcrimeze brusc și, în minutul 17, Lichtsteiner s-a hotărât să testeze fiabilitatea tehnologică a tricoului Joma îmbrăcat de Chipciu trăgând de el ca de aluatul de pizza în careul propriu (video). Arbitrul rus și-a folosit imediat camera de pe bord și a dictat penalty, al doilea câștigat de România după cel din meciul cu Franța.
Bogdan Stancu, marcatorul de atunci, și-a asumat și de această dată potențialii sfinți și accesoriile acestora și a marcat așezând mingea cuminte în colțul din stânga jos al porții (video). Reluările au dovedit că Stancu a alunecat în momentul șutului, fiind obișnuit probabil la echipa de club, Genclerbirligi, cu carpete păroase cu răpirea din Serai întinse pe teren în loc de gazon.
România devenea astfel echipa care dădea golgeterul în funcție a Europenelor din Franța: Stancu era singurul jucător care a marcat de două ori, depășindu-l astfel pe Messi în clasamentul all-time al marcatorilor de la Campionatele Europene. Cifrele românului au stat însă în picioare doar un meci, pentru că francezul Payet, călăul nostru din primul meci, marca și contra Albaniei în minutul 95, specializându-se în operații de disecție pe pacienți declarați decedați.
Continuarea pe mirceamester.ro
Ultimele comentarii