După patru meciuri în care a fost lovită de constipație cronică, Portugalia a ajuns în sferturile Europeanului din Franța în poziția unei echipe care nu a pierdut niciun meci până acum, dar cu moșternirea ingrată a sfert-finalistei care nu a câștigat niciun meci în 90 de minute la acest turneu final. Era însă greu să fie altfel în condițiile în care Cristiano Ronaldo, mielul de aur al lusitanilor, s-a abonat la cotidianul Ratarea, iar apărarea echipei a părut în unele momente clasa de mate-fizică de-a opta cu jumătate dintre elevi scutiți de la sport pe motive de oxiuri.
De cealaltă parte, Polonia s-a remarcat la acest turneu prin două lucruri: egalul cu Germania, performanță considerată de mulți îndeajuns de serioasă încăt să transforme polonezii în mentalul colectiv din cârnați în ruladă cu mucegai nobil, și golul monstruos luat de la Xherdan Shaqiri în turul anterior, când elvețianul și-a cioplit mutra pe istoria Europeanului printr-o execuție de muzeu.
upă ce în meciul cu Croația au jucat cu entuziasmul unei muște lipite cu picioarele pe banda adezivă și au tras primul meci pe poartă în minutul 118, portughezii au început sfertul cu Polonia în aceeași stare patologică de amorțeală cruntă, sperând să-i contamineze și pe adversari cu damful de somn în stare pură. Dar, după cum se poate observa și din transcrierea numelor de familie ale polonezilor, nația central-est europeană nu știe de glumă și nici nu a intrat până acum în contact cu metoda ardelenească a fotbalului bine prefăcut. Iar rezultatul s-a văzut chiar în minutul al doilea al meciului.
Cedric, fundașul dreapta portughez, a plutit în imponderabilitate câteva secunde în căutarea mingii, aceasta a gravitat în jurul lui și a ajuns la Grosicki, care a centrat apoi în careu, acolo unde aștepta Lewandowski. Mort în lanul de secară până acum la acest turneu final, atacantul polonez a șutat cu ură, plasat, cu latul, lărgind instantaneu garnitura cu care portughezii încercau să-și izoleze țeava de scurgere (video).
Loviți în orgoliul de conchistadori în mizerie, portughezii aveau de acum o singură soluție la nivel tactic, iar aceasta nu se potrivea deloc cu forma tavei în care ar fi trebuit să se coacă Pasteis de Nata pe stadionul din Marseille. Portughezii l-au fixat pe Ronaldo în vârful careului ca-n cireș, aruncându-i non stop găleți pe care să le umple, însă lusitanul a jucat izolat ca satele românești la inundații și a atins mingile doar dacă erau semnate și ștampilate de vameșii polonezi. De altfel, cea mai importantă șansă a lui Ronaldo în prima repriză a fost o lovitură liberă bătută dintr-o poziție centrală de la 35 de metri, însă singurul rezultat al acesteia a fost etalarea mișcărilor teatrale pre-execuție care în absurdul lor probabil că-l fac invidios de fiecare dată pe Mălăele.
Văzându-se cu bagajele de cală urcate pe bandă, polonezii s-au limitat la un joc de așteptare în care atacanții leși au avut rolul de a strecura cât se poate de multă materie solidă prin tifonul apărării portugheze. Deși au avut o ocazie importantă la o nouă înșurubare pe stânga, polonezii nu au reușit mai să rupă folia portugheză de protecție întinsă în acest meci perfect de Pepe. De altfel, fundașul care uneori iese în decor după tulburări psihomotorii bruște a fost unul dintre oamenii care au avut un efect major asupra rezultatului acestui meci, reușind să se așeze în fața șuturilor poloneze ca elevii români în fața graficelor din testul de matematică la Evaluarea Națională.
Continuarea pe mirceamester.ro
Ultimele comentarii