Ernest Janos, profesor în fotbal mondial!

 

Ernest Janos este un microbist din Bistrița, profesor de matematică,  care și-a dus pasiunea la extrem și a ajuns să știe pe de rost cele mai importante evenimente fotbalistice ale lumii. Mii de faze mai mult sau mai puțin memorabile din meciurile de fotbal îi sunt rămase în memorie și poate să le descrie cu lux de amănunte.

Ernest Janos are o pasiune mai puțin obișnuită. El adună toate evenimentele din lumea fotbalului românesc, european și mondial realizând o statistică personală cu toate scorurile. Mai mult chiar, majoritatea informațiilor trecute în caiete i-au rămas și în memorie și poate să povestească cu lux de amănunte momente din meciuri de fotbal de acum 10 sau chiar 20 de ani. Știe toate scorurile din principalele meciuri ale fotbalului mondial din anii ’90 și știe pe de rost echipe întregi din campionatle europene. „Vorbeam cu un italian fan AC Milan și când i-am spus toată echipa Milanului din ’90a zis că nu sunt normal“, se amuză microbistul profesor de matematică.

De mic își notează toate scorurile meciurilor

Pasiunea sa a început pe vremea când era doar un puști și când încerca să înțeleagă fenomentul fotbalistic. „Când eram mic vroiam să înțeleg de ce e o echipă mai bună decât alta și atunci am început să le clasfic. Să văd care câte goluri a înscris, cine a înscris și în acest fel să îmi dau seama care e mai bună  și care ar câștiga într-o confruntare care ar urma. Am continuat să îmi notez toate rezultatele până prin 2002-2003 când a apărut internetul care a făcut munca mea lipsită de importanță pentru că la o simplă căutare pe google găsești tot ce ai nevoie. Dar până atunci aveam caiete întregi, ziare, tot ce a apărut despre sport, cupele europene, campionatele mondiale tot ce găseam”, povestește colecționarul.

Își făcea singur revistă de sport

În perioada când era mic a ajuns să-și facă singur reviste pentru că nu găsea să cumpere tot ce vroia. „Eram abonat la suplimentul Fotbal al ziarului Sport care apărea înainte de revoluție și decupam de acolo poze pe care le lipeam eu pe caiete și lângă scriam scoruri, comentarii și ce mi se părea mie important“, își amintește bistrițeanul. Odată cu apariția internetului și a afluxului foarte mare de informație munca lui și-a pierdut din importanță și spune el că nici farmecul nu mai e același.

„Atunci căutai, luptam pentru informația respectivă, acum totul vine pe tavă la un simplu click distanță, dar a dispărut odată cu el și plăcerea căutării informației. Atunci parcă și informația era altfel. Când vorbeai de un Real Madrid era ceva, pentru că aceste lucruri nu erau atât de mediatizate la noi în țară. Când vorbeai de un Santilliana de exemplu, un mare fotbalist, nu îl vedeai, așa că ți-l imaginai, devenea un fel de supra-om și asta ne făcea pe noi să iubim acest sport”, povestește Ernest Janos cum se vedea atunci fotbalul.

A vrut să fie portar, dar…

Dincolo de munca de statistician și colecționar, Ernest a vrut să devină și fotbalist. Își făcuse echipă de fotbal cu prietenii de la bloc, Ajax Bistrița. „I-am pus pe toți să-și ia tricouri albe iar eu am desenat pe ele siglă și pe spate am făcut numere și am scris numele fiecăruia“, explică microbistul. Dar înainte de asta a vrut să încerce să joace fotbal profesionist. „Am mers cu un prieten la Mecanica să facem fotbal.

Ne-am înscris la o grupă, în timpul verii și am așteptat să vină domnul Voica, el era antrenor să ne ia în echipă pentru că aveau nevoie de portar, postul pe care jucam eu. A fost pe punctul să mă ia, dar eu eram născut în mai ’72 și trebuia să fiu din august ca să pot intra în echipă și acolo s-a terminat cu fotbalul pentru mine”, își amintește Janos.

… a ajuns arbitru

În 1998 a mers la cursurile de arbitraj. A absolvit școala și a arbitrat patru ani în ligile județene, peste 120 de meciuri. „Mai am și acum caietele cu meciurile la care am arbitrat, cât a fost scorul și chiar și banii pe care i-am luat. Mă gândeam că aș putea scoate o carte despre pățaniile pe care le-am avut cât am fost arbitru.  Eram tușier și în Rodna de exemplu trebuia să stau doi metri în teren pentru că era un copil cu o botă care îmi tot dădea peste picioare așa că a trebuit să calculez distanța la care ajungea el prin gard“, povestește amuzat fostul arbitru.

A fost bătut la meciul Livezile-Șieuț

Meciul pe care nu îl va uita niciodată a fost între Livezile și Șieuț, atunci când a fost băut de jucători. „Șieuț era pe primele locuri, iar Livezile pe la mijlocul clasamentului, dar era ură mare între ei. La acel meci observator era Tori Ciocan și știam că trebuie să facem un meci foarte bun. La o fază prin minutul ’75 scorul era 1-1. La un corner mingea a lovit bara apoi a intrat puțin în plasă și apoi a ieșit. Eu am mers către centru să anunț gol și atunci a venit după mine portarul care susținea că nu e gol. A început să mă împingă. Eu am luat poziția regulamentară și când m-au împins am căzut. Atunci au sărit toți pe mine și au început să dea cu picioarele în mine ca în balonul de aur. M-am ridicat cumva de acolo și atunci a dat unul cu o piatră sau un măr nici azi nu știu ce a fost. Pe mine m-a atins numai puțin dar l-a lovit pe un jucător de-al lor. Fotbalistul a fugit după ăla, a sărit gardul și a început să-l bată“, povestește meciul de pomină.

Fotbalul american, mai violent, dar mai fair-play

De șase ani însă Ernest și-a găsit o nouă pasiune, fotbalul americam. „Prin 2002 am auzit și eu de sportul acesta și am vrut să văd ce e cu el. Am început să caut informații pe internet și apoi să mă uit la televizor și așa s-a aprins în mine o nouă pasiune. Este un sport extrem de complex cu reguli foarte clare, bărbătesc, dar în care primează fair-playul“, spune profesorul de matematică. Mai mult, l-a „infestat“ cu pasiunea pentru sportul americanilor și pe fiul său de doar 7 ani cu care dezbate meciurile din Superball.

Mihaela Mincă

 

 






 | 989 vizualizări

Author: super-sport-administrator

Share This Post On

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *