Vreți să vă spun varianta scurtă, cu cuvintele mele, despre cea mai importantă ședință din sportul local? Da? Vă spun, dar cu o singură condiție: să aveți răbdare până la final și să vă imaginați alături de mine ce-ar fi zis antrenorul Gheorghe Bozga într-o astfel de ședință, pe care n-ar fi ratat-o în ruptul capului.
Deeeci…. CSM-ul și direcția pentru sport au musai de făcut o ședință la începutul anului, un fel de bilanț pentru anul încheiat și de previziuni pentru cel în curs. Pentru că în ultima vreme aceste reuniuni au devenit niște labe triste, șefii celor două insituții s-au gândit să le țină deodată, două în una, ca nesul cu lapte.
Însă, ca să se dea importanți, au făcut-o anul acesta la Consiliul Județean, în sala de ședințe care, fie vorba între noi, e chiar mai nașpa decât sala direcției. Dar asta e o altă problemă.
La ședința asta, de regulă, vine un durdunel de la minister. A venit și de data asta unul, nu vă dau numele, n-are importanță, n-o să vă mai întâlniți cu el. Așaaaa..Și s-a făcut ora de ședințăăăă. Ia auziți ce prezidiu tare. Ilieșiu, Zanca, Zăgrean, Antal. Cum care Ilieșiu? Înțepatul inspector de sport. Cum care Antal? Directoarea de etnie de la tineret. De ceilalți doi, Zanca și Zăgrean, v-am mai pomenit. Sunt titulari de drept în aceeași ligă a inodorilor și incolorilor care gravitează în jurul sportului.
Buuun…În sală, lume puțină. Trei patru antrenori, doi jandarmi, vreo câțiva ziariști. Începe treaba. Vorbește Nora, ca din cărți, cum știe ea, uitându-se din când în când la presă, dacă apucă să scrie după dictare. Citește niște frecții, se scuză că nu-i merge videoproiectorul, zice corect, de data asta, câți nominalizați are la Olimpiadă și termină repede. „Vai, doamna directoare, parcă sunteți la CSM de când lumea”, o gratulează Zanca și preia el lectura din materialele la care s-au chinuit alții de prin instituție, cu siguranță nu el. Medalii, realizări, proiecte mari, în general mult lapte și multă miere.
În sală, doctorul Orza, rătăcit în drum spre casă, pune de-un tetris, iar Răzvan Grec își pornește tableta, evident pe gsp.ro.
Urmează contabilii care zic de bugete. Nimeni nu-i poate urmări și, oricum, absolut nimeni nu realizează ce-i cu cifrele alea, că-s mari, că-s mici, că-s cu minus, că-s cu plus.
Pe final, „vă rog să vă înscrieți la cuvânt, să nu fie debandadă”, zice Zanca, oarecum temător. Se înscriu câțiva. Costin zice de caractere, de fight și fly, de oamenii lângă care s-a format. Nora e cu o lacrimă în colțul ochiului, Mihali și Filipaș se cutremură de râs, jandarmii aproape ațipesc.
Urmează Saranciuc și ciulim urechile. „Să vezi ce le dă ăsta în freză”, se aude șoptit. Însă, pârț-mârț, opoziție de vară. „Mucles, Mugurel”, aproape că-i spune Zanca, într-o replică rapidă de genul „ai uitat cum am sărit cu banu anul trecut, imediat după europene, de nici tu nu te așteptai”.
Latră un pic și Sângeorzan de la Karate, dar se dă de gol recunoscând că e pe plus cu clubul după cașcavalul primit din toate părțile, județ, oraș, direcție. Vine rândul lui Rusan, care întreabă ce-i cu șahul în școli, dacă se mai aude ceva de proiectul ăla cerut de UE. Îi răspunde Leo, Leonida, inspectorul, în 10 minute, în fraze extrem de prețioase și de redundante, spunând ceva ce putea zice exact cu două cuvinte: „n-avem cadre”.
Apoi, apare Filipaș la microfon și cere singurul lucru de bun simț din toată ședința, să se deblocheze postul domnului Bozga. Dintr-o dată ne apasă pe toți o liniște ciudată. S-a pomenit numele lui Bozga, opozant concret, realist și just al unor astfel de ședințe.
Eu și vreo câțiva ca mine, ne-am imaginat imediat ce-ar fi zis marele Bozga într-o astfel de atmosferă.
„Domnilor, e o oră pierdută, mai bine făceam cutie cu Berni. Trăncăniți fără rost, vă pupați în fund unul pe altul, vă bateți joc de sport. Haideți în săli, pe teren, pe pistă, să vedeți cum stă treaba de-adevăratelea. Nu suntem motivați, avem restanțe la premieri, nu ne recunoaște nimeni performanțele. Avem cei mai mulți sportivi nominalizați la Olimpiadă din toate timpurile și voi nu sunteți în stare nici măcar să-i arătați bistrițenilor, d-apoi să-i plătiți cum se cuvine. Nu mai avem bani de competiții, avem jumătate din bugetul de anul trecut, deși bate Olimpiada la ușă. Primăria nu ne vrea, Gloria suge toate resursele locale, federațiile ne mușcă din toate părțile. N-avem oameni care să ne reprezinte cu forță, cu putere, care să dea cu pumnul în masă și să nu fie la mâna partidelor. Numărăm medalii multe, dar e rodul celor care au muncit în trecut, al unor oameni dedicați, pasionați și pricepuți. Oameni pe care voi, amatorii de la cârma sportului, nu știți să-i mai respectați, să-i prețuiți, să-i stimulați. Și în curând, n-o să mai aveți niciunul care să vă aducă medalii și-atunci să vedem ce-o să mai numărați, cu ce-o să vă mai lăudați”.
Cam așa mi-am imaginat eu discursul de azi al lui Bozga și m-am bucurat sincer când am auzit că are încă postul blocat la CSM.
Adrian Linca
Ultimele comentarii