Editorial: Avem un mare talent la motociclism viteză! Fără ajutor, moare speranță!

Un bistrițean a câștigat de unul singur o etapă de Superbike la Brno, în Cehia. Fără tehnicieni, strategi și camioane cu piese de schimb, doar el cu motocicleta pe care și-a cumpărat-o după capul lui și după banii pe care i-a avut în buzunar. Și-a întrecut cu aproape un tur toți adversarii, pe ploaie, deși nu mai concurase niciodată pe ud. Ca Patzaichin pe vremuri, care a ieșit campion olimpic cu pagaia ruptă, Ureche al nostru a încheiat cursa fără motor, împingându-și bolidul rămas fără benzină pe ultimii 150 de metri.

Toată săptămâna lucrează pe buldo, iar în weekend iese la câte-o tură pe motor. Pe DN 1, unde dracu să se dea! Pe serpentinele de la Piatra Fântânele a învățat cum să se incline la viraje și, poate, pe la Crainimăt s-a prins cât de tare să învârtă accelerația. Pe circuite adevărate intră cam o dată la 3 luni, când strânge, de pe la prieteni, câte 500 de euro. Se dă până crapă ceva pe la motor, că nu știe când mai poate face rost de bani.

Ca să participe la naționale, s-a lipit de o echipă din Cluj. De câțiva profesioniști adevărați, cu motoare ca lumea și sponsori tari. Pentru ei, evident, nu pentru el, cum altfel? Al nostru doar e bucuros că i-au făcut ăia legitimație și poate intra în concursuri.

Iosif Ureche e primul și singurul bistrițean de după 90 care concurează în competițiile naționale de motociclism viteză. Are 25 de ani și visează să ajungă pe grilă într-un grand prix, european măcar, dacă nu mondial. Cei care se pricep și îl cunosc, spun că e foarte talentat, ambițios și de caracter. Dar că n-are nici o șansă fără susținere, într-un sport destul de costisitor.

Oare ce-ar zice Primăria dacă i-am cere în numele lui cam tot atâția bani câți bagă într-un gărduleț inutil și o cărare aiurea, la care 5 oameni lucrează de o săptămână, cu bascule și pikamere, peste drum de magazinul Francesca. Ne-ar cere oare memorii justificative, studii de impact, proiecte laborioase, plus para-n-dărătul aferent? Eu cred că da, dar merită încercat! In fond, nu cerem mai mult decât aruncă edilul pe 10 stâlpișori cu care blochează zi de zi locuri bune de parcare.

Poate la anul pe vremea asta, adică după ce se vor fi încheiat toate etapele din acest sezon și jumătate din următorul, se vor aduna consilierii într-o ședință extraordinară și vor dezbate, ca la Bruxelles, dacă Iosif al nostru, vezi doamne, e eligibil pentru finanțare. Și îi vor da cât să-și schimbe lanțul, ce credeți, că doar n-or lua mai mult de la gura marilor abonați ai sportului bistrițean.

Iosif Ureche se poate adăuga pe lista miilor de bistrițeni care s-au născut talente și vor muri speranțe! Sau poate fi o valoare cu care să ne mândrim, care să ne întoarcă pielea de emoție. Ori măcar un personaj care să ne învețe cum să circulăm civilizat pe motoare sau ce să facem cu pasiunea asta care contaminează din ce în ce mai mult. Distanța de la una la alta, de la respect la ignoranță, de la eșec la succes, de la realizare la ratare, uneori e foarte mică și la îndemâna celor pe care i-am votat. Și care ne lasă mereu, și mereu, și mereu, senzația că fac tot altceva decât treburile alea pentru care îi plătim să le facă. 

Adrian Linca

 | 854 vizualizări

Author: super-sport-administrator

Share This Post On

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *