În muzică, dacă tragi pe nas și mori înecat în propria-ți vomă rămâi un geniu neînțeles. Dacă ești artist, oridecare, musai să bei până-ți înghiți ficatul, că altfel nu ești metafizic. N-o să-ți retragă nimeni operele, dimpotrivă, parcă ești mai credibil în menirea ta supraumană.
Dacă Gabriel Sâncrăian lua premiul Nobel pentru literatură, ca Dylan, ne durea la bască de nivelul lui de epitestosteron. Dar sportul nu e poezie, are reguli și regulamente clare, fiindcă altfel nu s-ar putea stabili clasamente. Când te lupți cu sutimi de secundă și grame, contează orice. Chiar și o dușcă în plus, care te face să-ți umble sângele mai repede prin vene.
Așa a apărut dopingul și antidopingul. Ca forme de departajare între concurenți. Însă, încet-încet se transformă în arme de luptă între combatanți.
De pildă, se aude că tot scandalul legat de Sâncrăian nu e decât o răzbunare a actualului președinte al federației internaționale, cu care Nicu Vlad s-a tăvălit recent într-o campanie electorală mizerabilă pentru postul suprem în halterele mondiale.
Sau că rușii au dovezi clare despre sute de sportivi americani la care comisiile antidoping au închis ochii. În timp ce americanii își țin și ei la distanță adversarii acuzându-i că au construit un întreg aparat de stat pentru a fenta regulile dopajului.
E clar că s-a ajuns prea departe și că nimeni nu mai știe unde-i adevărul, dacă el mai e pe undeva.
În afară de noi, românii. Care l-am găsit înaintea tuturor. Și l-am condamnat pe Sâncrăian, de 6 luni încoace, fără nicio dovadă.
Ne-am aruncat pe el să-i retragem tot, înainte de a-i da orice. Nici măcar prezumția de nevinovăție nu i-am acordat-o, nu l-am lăsat să se apere, n-a avut nici măcar vreun drept la replică. Nimeni nu-l declarase vinovat, decât oamenii din țara lui. Nici acum nu e clar dacă s-a dopat sau nu s-a dopat, dar verdictul opiniei publice e deja dat: un escroc! Un escroc nedovedit, dar știm noi mai bine că e un escroc!
Mă bucur tare că din categoria asta de șacali nu fac parte mulți dintre bistrițenii mei. Care îl primesc acasă cu brațele deschise pe Sâncrăian, rămas și fără mamă în ultimele săptămâni. Bistrițeni ce îl vor premia, prin Consiliul Județean, cu 5000 de lei pentru performanțele de anul acesta. Cu absolută acoperire, ținând cont că halterofilul nostru a luat în 2016 și medalii la europene, nu doar la Olimpiadă.
Cu atât se va alege un om care a ajuns printre cei mai buni din lume în domeniul lui, însă e blamat, umilit și desconsiderat de toată lumea fără o vină dovedită clar.
Adrian Linca
Ultimele comentarii