Un țăran vinde lemne.
– Bade, îți dau 600.000 pe carul ăsta, vrei? îi zice într-o zi un papițoi de la oraș.
– Vreau, zice țăranul, chiar dacă știe că lemnele lui valorează mai mult. E strâns cu ușa, iar în jurului lui toți vecinii vând așa. În fond, cade pădurea pe ei.
– Ai afeu?
– Am, că nu-s prost!
– Fă o factură și o chitanță pe firma asta, faci?
– Fac, da nu-ți dau lemnu' dacă nu văd banii!
A doua zi, țăranul are banii și duce lemnele în curtea șmecherului! Bănuiește că ăla le va da mai departe mult mai scumpe, dar ce-i pasă, el e legal, are factură, chitanță. Știe că astea îs importante dacă îl ia cineva vreodată la întrebări!
Scenariul ăsta e atât de comun încât a devenit un fel de definiție a economiei românești. Unii produc și li se strânge pielea pe spate cât de ieftin vând, dar n-au ce face, așa merge treaba. Alții iau din stânga mai ieftin și vând în dreapta mai scump. Pe vremea ailaltă se numea bișniță, iar acum intermediere, antreprenoriat sau cum vreți voi, că tot un mare căcat e. Asta înseamnă, de fapt, economia de piață capitalistă, la care și Jean s-a adaptat.
A avut doi jucători foarte buni, pe Ganea și pe Sănmărtean. Știa că valorează mult, dar nu putea sări peste frații Becali, care în vremea aia, transferau tot ce era mai bun în România. Giovani și Victor i-au oferit 600.000 de dolari pe fiecare dintre cei doi fotbaliști. Sumele erau mici față de valoarea celor doi jucători, dar foarte importante pentru Gloria anilor 99 și 2003, când s-au întâmplat lucrurile. Pădureanu a acceptat, zice că a făcut contract, factură și chitanță, însă nu cu firma fraților Becali, ci cu una din Belgia, cu care i-au spus impresarii să se înțeleagă.
Sigur că peste ani, Pădureanu a înțeles cum stă treaba, cum poate vinde mai scump și i-a sărit pe impresari. L-a ajutat altul mai șmecher ca machedonii, Sabău îl chema. Care făcea și el cam același lucru, însă în alt ambalaj. Dar asta e altă poveste.
După legi, care și ele sunt la fel de infecte ca și șmenuiala asta ce se numește bisnis, Pădureanu o fi vinovat, n-o fi vinovat, dracu știe. Însă omenește, nu e deloc. Toți facem la fel, poate chiar și procurorii care l-au condamnat. În putregaiul de țară în care trăim, e absurd să ne băgam la închisoare unii pe alții pentru astfel de motive.
sportulbistritean.ro
| 983 vizualizări
Ultimele comentarii