În timp ce Ștefania Botcariu, prima participantă a Bistriței la Jocurile Olimpice de iarnă, trecea nerecunoscută de nimeni prin fața Sălii Polivalente, la câțiva metri, Latovlevici, Prepeliță și Mihai Costea făceau furori printre bistrițeni.
Marți, ora 11.00. Sprijinindu-se cu o mână într-un baston, și cu celaltă de brațul soțului ei, un fost mare hocheist, Ștefania Bocariu privea emoționată spre intrarea din spatele Sălii Polivalente. Era îngrijorată că nu va putea să urce scările abrupte ce duc la arhiva lui Vasile Jimboreanu, singurul loc din Bistrița care mai păstrează mărturii despre performanțele ei sportive. Când ne-a văzut cu aparatul de fotografiat îndreptat spre dumneaei, n-a înțeles din prima ce vrem, convinsă fiind că nu are cine să o mai recunoască vreodată în acest oraș. Și ar fi avut dreptate, doar se stabilize de zeci de ani la Brașov și trecuseră aproape 60 de ani de când semna în cartea de onoare a olimpiadei albe de la Cortina d’Ampezzo.
“Suntem de la un ziar local. Vă știm doar din diplomele de pe pereții lui nea Jimbi. Ne dați voie să vă facem o poză?””Sigur, cum să nu, chiar mă bucur”, a spus cu multă sfială marea campioană a anilor 50.
La câțiva metri și la câteva minute mai încolo, dintr-un autocar coborau Latovlevici, Prepeliță, Costea și ceilalți steliști, veniți la Bistrița pentru o partidă fără miză în campionat. “Iuuui, Latooo…uite-l și pe Prepeee, uaaau, ăsta-i Mihaaai”, se auzeau gemete în dreapta și în stânga, în timp ce mulți bistrițeni își pregăteau telefoanele pentru o poză de album.
“Presa, presa, fără poze, fără poze”, a fost verdictul sec și fără rost al antrenorului Reghecampf, printre dinți, privind pe deasupra oamenilor veniți să-i întâmpine echipa. Evident, nu l-am ascultat și ne-am făcut treaba cum am știut noi mai bine, gândindu-ne cu respect la bistrițenii ce ne citesc și care se pregătesc să cotizeze pentru stadionul în care Reghe și ai lui s-au antrenat azi.
Ștefania Botcariu versus Laurențiu Reghecampf, un tablou ce spune multe despre vremurile pe care le trăim. Și despre felul în care nu știm să ne respectăm valorile, confundându-le mereu cu notorietățile.
Ultimele comentarii