Nu sunt admiratorul niciuneia dintre cele două progenituri vitrege ale Gloriei. Scriu despre ele cum cred de cuviință că-i mai corect, dar nu vibrez cu niciuna, așa cum o făceam cu Gloria. De ce? Fiindcă niciuna nu se zbate să păstreze spiritul unei echipe care a dăinuit aproape 100 de ani, ci amândouă se gândesc numai la cașcaval.
Dragostea față de acest stadion, pasiunea pentru echipa orașului, mândria de a te lupta cu alții mai tari, bucuria bistrițeanului de-a avea un simbol cu care să se laude în afara județului, culorile, palmaresul, chibiții, astea au ținut în viață o echipă de fotbal așa cum a fost Gloria și nu foamea de bani a unora din jurul clubului. Chiar dacă și foamea asta a fost mare de-a lungul timpului, Pădureanu a știut să țină căpușele sub control o jumătate de secol. Din nefericire, sugacii l-au învins și pe el și pe noi toți care iubeam Gloria.
De-aceea, nu simt nimic pentru Academia Gloria și nici pentru FC Bistrița. Dimpotrivă, am chiar o senzație de repulsie față de unii oameni care se dau acum salvatorii fotbalului bistrițean. Și care, după ce l-au supt până l-au omorât, acum îl dezgroapă, îl fardează și îl mai sug o dată, poate-poate le mai vine o ultimă înghițitură.
Niciuna dintre astea două clone nu se luptă pentru palmaresul fotbalului bistrițean, pentru siglă, pentru culori, pentru spectatori, ci se gândesc doar la bani, la deconturi, proiecte, posturi, prime și salarii.
Așa le simt eu și până una alta n-am cum să le bag la suflet.
Ultimele comentarii