Pentru mulți boxul e un sport violent, în care încasezi pumi grei și într-un final câștigi”¦ numai respect. Cu banii e mai greu și puțini se rea-
lizează financiar exclusiv din pugi-lism. Luptătorii din ring pot fi făcuți knock-out de mirajul vieții, mai ales ca nu există reguli în lupta pentru bani. De aceea granița dintre boxer și interlop cu risc de pușcărie e foarte, foarte fragilă.
Când pășesc în ring și aud bătaia gongului, luptătorii se confruntă cu ei înșiși, cu toate sentimentele de teamă care îi năpădesc. De aceea boxul rămâne un sport practicat doar de cei curajoși. Peste ani, veteranii bo-
xului se întâlnesc pe stradă sau la o bere, însă întâlnirile oficiale au loc la competițiile unde sunt invitați, în ca-litate de arbitrii sau judecători.
La Cupa Bistriței s-au întâlnit foști boxeri care încă mai țin legătura cu sportul cu mănuși. Unii au ajuns mari politicieni, alții sunt interlopi „bazați” și cei mai ghinioniști au devenit paznici de noapte. Ce îi adună laolaltă pe toți? Simplu: boxul! Pentru că nimic nu se compară cu po-veștile despre box și despre meciurile din tinerețe.
În acele clipe nu mai contează nici funcția, nici ascensiunea politică, ci rămâne o chestie în suflet, greu de înțeles din afar㔦 ceva la limita instinctului bărbătesc, legat de dorința de a fi cel mai bun și de a-ți înfrunta propriile temeri. De aceea boxul e supranumit nobila artă.
Ultimele comentarii