Am vrut cu toții să câștige băieții noștri. Vă imaginați ce gust amar am simțit când am văzut clepsidra întoarsă, foarte aproape de final, când am realizat practic că partida ni s-a „scurs”, ca nisipul, printre degete. Ce oftat a fost în tribune după ce Marius a pierdut în fața tânărului Hubert de 21 de ani, din Polonia. Surpriza zilei și deziluzia noastră!
Și cât de bine începuse această duminică!Toată lumea avea inima cât un purice la meciul de dublu. Cu adevărat greu! Băieții noștri – Horia Tecău și Florin Mergea – jucau nu cu oricine, ci cu experimentații Lukasz Kubot, acompaniat de decanul de vârstă Marcin Matkowski. Aceștia din urmă au intrat pe teren să nu cedeze niciun pas. Ordinul primit de la căpitanul lor era „să câștige” necondiționat! Horia secondat de Florin – cu dureri mari la genunchi – și-a pus în valoare toată experiența/ O spun cu mândrie: să nu uităm că este câștigător la Wimbledon și la US Open!/ Florin Mergea a strâns din dinți și a scos mingi aproapeimposibile, sau a creat adevărate breșe în apărarea poloneză.
Break-ul de milioane făcut de ai noștri la finalul setului I a fost semnalul că polonezii, cuplu admirabil, foarte bine sudat, pot să fie înfrânți! A fost apoi un moment de respiro pentru echipa noastră. Polonezii au forțat și și-au adjudecat al doilea set. Ce emoție! Ce liniște în tribune! Setul III a fost un dans pe sârmă! 4-3 break al oaspeților și grație providenței, sigur prezentă deasupra sălii, Horia și cu Florin au făcut rebreak-ul salvator, câștigând setul final și partida: 7-5; 4-6; 6-3! Ce meci!!!Cât de buni au fost băieții noștri!!!
Bravos domnilor! Horia ne-a spus după meci că va continua conlucrarea cu Florin sub culorile tricolorului. Cu siguranță dublul noastru de anul acesta a arătat mult mai bine decât înainte și sunt șanse reale să mai aducă puncte importante în palmaresul României.
Scorul ne-a dat brusc speranță tuturor! România conducea cu 2-1 în partida cu Polonia.
Toți am privit meciul lui Marius cu „copilul” Hubert ca pe o simplă formalitate. Mă și gândeam că la 3-1, Polonia nu ar mai trebui să joace, ca să putem pleca mai repede acasă. Vise, vise! Vorba regretatului Cristi Țopescu: „mingea e rotundă și numai ea știe unde se va opri”, chiar așa s-a și întâmplat! Jucătorul nostru a fost surprins de jocul mult peste așteptări al polonezului și pentru că în grupa a II-a se joacă 2 seturi din 3, nici nu a avut timp să se remonteze! Cred și acum că la 3 din 5 l-ar fi bătut pe polonez! Păcat, asta a fost! Hubert Hurkacz a închis cu 3-6; 4-6 meciul și scorul general a devenit egal: 2-2!
Adrian Ungur, cu sechele la membrele inferioare nu s-a putut desfășura cum ar fi vrut în meciul cu mai tânărul Kamil Majchrzak /22 de ani/ Acesta l-a întrecut rapid în două seturi: 3-6; 2-6! Astfel, cu tot regretul, de unde ne vedeam campioni la ora 14, am ajuns să pierdem, e drept foarte strâns, confruntarea cu Polonia cu 2-3.
Polonia accede în grupa I. Noi mai rămânem încă un sezon în grupa a II-a…Desigur că nu așa am crezut că se va termina!
Și totuși vin și vă întreb, cu calmul unei analize sincere, în situația aceasta, cu accidentări, la Adrian, Horia și Florin, cu redesenarea unei noi strategii, în cazul lui Marius care lucrează deja cu Andrei Pavel: Cu cine am fi jucat în grupa I valorică, dacă picam cu Franța sau altă echipă vedetă?!
Poate că e mai bine așa. Timpul le rezolvă pe toate. Seniorii se vor întrema iar juniorii se vor afirma! Mă gândesc la Bogdan-Ionuț Apostol și la colegii lui din „nextgen”. Așa cum la fete au început să apară, ar trebui să vedem aceeași efervescență și la băieți. Nu vi se pare?
Vom trăi și vom vedea! Organizarea a fost foarte bună, ca și la celelalte manifestări similare, din anii precedenți. FRT știe să-și facă bine treaba și se cunoaște, la fel stafful de la Polivalenta clujeană. Publicul, deși mai puțin numeros, vreo 2000, duminică s-a comportat cum ne așteptam. I-a înălțat pe palme pe băieții noștri da-de, da-de să se întâmple o minunată victorie!
Nu-i nimic, ce nu te omoară, te călește! – spunea bunicul meu din brazda plugului. Avea dreptate. Cred că Gabriel Trifu, căpitanul nejucător de Cupa Davis al României, va trage concluziile sale și pregătind din bună vreme viitoarele competiții va aduce și rezultatele pe care toți ni le dorim.
Știți că sunt un optimist proverbial și de aceea dați-mi voie să închei cu îndemnul:
HAI ROMÂNIA!
Ultimele comentarii