Cultura bistrițeană de milioane, mutată la ușa cortului

Cultura bistrițeană s-a mutat la cort. Dacă inițial credeam că e vorba de ceva super-cort, ținând cont de faptul că a costat un miliard 300 de milioane, cu ocazia „marii chiloțeli” organizate de Vasile Bar ne-am lămurit. E un cort de rafie, ce-i drept, o rafie puțin mai groasă. Un fel de cort de circ, dar mai nașpa.

 

Cortul de cultură găzduiește în aceste zile expoziția de chiloți, șosete, prăjituri, toate la un loc. Comercianții au expus în interiorul lui, într-un fel de seră, unde respiri greu și ți se face cald repede. Suprafața pe care e instalat cortul e denivelată și calci pe niște podele care se mișcă și sună. Bine, pentru Expo Bistrița, un fel de „piață de la ruși” mutată-n centru, cortul e numai bun, aerul închis și mirosul de transpirație chiar îi provoacă pe mușterii să-și cumpere o pereche de șosete sau un tricou nou.

 

Doar că nu a dat Primăria 1,3 miliarde lei vechi pentru o piață-n centru. Cortul va fi folosit drept „Casă de Cultură”, pe perioada în care se reabilitează clădirea Centrului Cultural Municipal, adică vreo doi ani. Doi ani, activitatea culturală din Bistrița va avea loc în cortul de rafie din centru. Filarmonici, teatre naționale, cântăreți de muzică populară, toți vor susține spectacole în cort, la Bistrița, spectacole care-i costă pe bistrițeni vreo 30 de miliarde lei vechi pe an.

 

Vara, va fi un fel de seră, ventilată probabil natural prin deschiderea ușilor la cort și iarna vor pune o sobă-n cort. Crețu și Cosma n-au găsit, în toată Bistrița asta, un spațiu unde să mute cultura. Cosma și Crețu, dacă-și renovează casa, se mută, până se termină lucrările, cu familiile, într-un cort în fața casei? NU! Găsesc un loc adecvat unde să locuiască!

 

Săracii, ar trebui să-i înțelegem, până la urmă! Adică, e cam jenant să-l suni pe „maestrul X” sau pe „maestrul Y”, obișnuit cu marile scene și săli, să-l inviți la Bistrița și să-i spui că va avea reprezentație-n cort. „Poi măi Dorele, în toată Bistrița aia n-ați găsit o sală, mă aduci acolo să mă tragă curentul? N-aveți mă, măcar un cămin cultural, ceva, acolo?”…

 

Dar, vorba aia, tot răul spre bine, și poate tropăielile culturale cu care suntem intoxicați de ceva ani și-au găsit în sfârșit locul.

 

 

Augustin Danci